Boo-dee-kah nu sună prea apetisant, nici pe piața de la noi, nici de la alții. Nu are clincănit de marketing. Și totuși, aceasta este pronunția canonică a unuia dintre cele mai sonore personaje din istoria britanică, regina Boadicea din tribul celtic al Icenilor, cea care le-a ținut piept invadatorilor romani în secolul al VII-lea. De la figura ei, învăluită în haloul folclorului și al romantismului, care au recuperat-o, se revendică brand-ul cel mai nou din înalta parfumerie englezească: Boadicea the Victorious.
Ea, regina, referința, nu a învins nimic, până la urmă (poate doar uitarea, ceea ce, să recunoaștem, nu e deloc puțin lucru). Brand-ul, dimpotrivă, încearcă să își însușească un loc în paleta de gusturi a consumatorilor de parfumuri bune, evadate din iureșul mass-market. A aniversat de curând zece ani de existență. În istorie, o clipire. În realitate, peste o sută de compoziții olfactive, ceea ce nu e deloc puțin lucru.
Parfumurile englezești sunt o categorie aparte în universul amintirilor volatile. Eu mă simt în mod particular atașat de ele, pentru că au un picior bine așezat în pământul reavăn al tradiției cu blazon și memorie literară. Creed, Miller Harris, Molton Brown, Floris, Yardley, Ormond Jayne vând flacoane, sticluțe și alambicuri, dar, mai ales, povești și crâmpeie fugare de istorie, de trecut cu ecou a tot ceea ce are Arhipelagul mai fermecător: natură măturată de vânturi, confort de moșie seniorială, grădini libere, năpădite de verdeață sălbatică, orașe captive în rama idilică a vreunui episod și un ceva căruia, în lipsa altui cuvânt mai potrivit, am să îi spun Britishness.
Eleganță, sobrietate, erudiție, un strop de etichetă nobilă (chiar și scăpătată), dar și o simplitate hâtră. În vârful acestei prestigioase serii de nume, pun cu bună știință două, cele pe care le consider cele mai dinamice și mai… în concordanță cu evoluția gusturilor mele: Penhaligon’s și Jo Malone. Blenheim Bouquet, Sartorial, Juniper Sling, English Fern, Elizabethan Rose sunt printre creațiile care fac cinste ideii de parfum de la prima amintită. În aceeași măsură, dubletele de ingrediente sau soliflorele de la Jo Malone au darul de a seduce instantaneu un nas care caută amăgirea și mirajul naturii într-o sticlă de parfum.
L-am întrebat pe Jeremy Taylor, Directorul Comercial al Boadicea the Victorious (pronunță Bow-a-dee-seeah), cum se identifică oportunitatea ca, pe o piață omogenă, cum este cea a parfumurilor englezești, să propui un nume nou. Un nume care aduce in your face o eroină din patrimoniul colectiv, dar care, la nivel senzorial, nu resuscitează ingredientele pe care le asociem îndeobște cu Marea Britanie. Pentru că, da, aici avem o distanțare clară de la ferigile, lavandele, coniferele, menta, clopoțeii, lăcrămioarele, ienupărul, stejarii și trandafirii englezești.
Boadicea the Victorious vine cu un packaging excepțional și cu o orgă de ingrediente adunate parcă din peștera lui Aladdin: santal, cașmeran, șofran, elemi, mir, papirus, vanilie, iasomie sambac, patchouli, vetiver, labdanum, trandafir de Iran, scorțișoară și oud. Oud în toate declinările, în toate combinațiile, mai mult, mai puțin, mai vehement, mai voalat, mai estompat sau mai potențat, dar cvasi-omniprezent, cu izul lui greu, pe care trebuie să îl aștepți să apună ca să ajungi cu adevărat să îți placă.
”Ingredientele pe care le folosim sunt tot ce poate fi mai bun pe piață în acest moment”, m-a asigurat Taylor. ”Am mizat pe această tensiune aparentă între istoria pe care o propunem la nivel de concept și de nume și orientarea spre parfumeria de avangardă, parfumeria de mâine. Nu am vrut să redeschidem cufărul cu stereotipuri, chiar și în ceea ce privește felul în care credem că ar trebui să miroasă un parfum englezesc. Privim, mai degrabă, spre un client modern, orientat spre viitor, cu așteptări mai largi. Propunem compoziții olfactive abstracte, nu folosim în numele parfumurilor noastre ingrediente, tocmai pentru a nu îngrădi în niciun fel percepția asupra unui parfum. Îl lăsăm pe client să fie liber în impresie”.
În doar zece ani, Boadicea the Victorious s-a făcut mare ca Făt-Frumos din poveste. Evident, brand-ul, crescut la sânul templului absolut al luxului londonez, Harrods, a avut cel mai fast start în viață. Și eu m-am întrebat dacă peste o sută de parfumuri într-un interval atât de scurt nu riscă să dilueze profilul companiei.
”Funcționăm ca un atelier bespoke. Am creat parfumuri pentru personaje și pentru momente. Jubilee e unul dintre ele, pentru Jubileul Reginei Elisabeta a II-a din 2013, pe care l-am gândit în jurul unui ingredient cu adevărat englezesc: gardenia. Sau Blue Sapphire, creat în onoarea aniversării de 65 de ani a nunții dintre regină și Prințul Philip, drept care am încrustat și un safir veritabil în sticlă. E și parfumul preferat al lui Michelle Obama. Am făcut Decade pentru aniversarea noastră de zece ani. Trandafir bulgăresc, ambră, violetă și un surprinzător acord de ananas”. Pentru că l-am amintit pe prințul consort, parfumul omonim, Consort, este preferatul meu, unul dintre puținele mai light, jucat pe alternanța de bergamotă, lime, salvie, piper roz, floare de portocal și elementul-pivot, boabele de ienupăr. ”Și eu îl iubesc. Când vreau un parfum care să mă relaxeze, care să îmi dea confort și încredere, aleg Consort. E echivalentul unui gin tonic preparat după toate regulile artei: efervescent, înțepător, aromat, perfect”.
Tot de vreo zece ani, parfumeria și pasionații trăiesc furia, febra, fascinația, furoarea oud-ului. Acest lemn bolind a devenit în timp record cel mai invocat ingredient în parfumeria de autor. Predilecția pentru mirosuri orientale și dorința de a scoate pe piață parfumuri din ce în ce mai consistente și durabile a pus oud-ul pe locul I în topul esențelor lemnoase. Credeam că timpul lui a mai apus… ”Noi vindem extrem de bine în Orientul Mijlociu. Nu doar piața, ci și propriul nostru concept ne-a făcut să includem oud-ul între ingredientele noastre fetiș. Am vrut parfumuri cu potențial de memorabilitate. Pentru asta ne-am și asociat cu Ahood Alenezi, blogger celebru din Kuwait, o excelentă cunoscătoare a hărții obiceiurilor de consum din Peninsula Arabă”.
Citiţi şi Parfumurile şi căile lor nebănuite – O întâlnire cu Ricardo Ramos
Dincolo de poveste și compoziție, Boadicea the Victorious seduce la nivel vizual. Flacoanele sunt toate identice, sferice, somptuoase, înveșmântate în scuturi cu motive celtice, făurite de o manufactură activă de mai multe secole. Edițiile de colecție sau anumite bestseller-uri ale colecțiilor au nestemate intarsiate printre striațiile prețioase, amintind de House of Sillage. ”Nu poți cere performanță în zona parfumeriei de nișă fără un ambalaj pe măsură. Adesea, flacoanele noastre devin obiecte de păstrat, care își schimbă semantica, nu și valoarea intrinsecă. Și ele reprezintă perfect spiritul companiei”.
Aici voiam să ajung. Spiritul brand-ului. Sâmburele identitar. Boadicea a fost una dintre primele femei din istoria britanică mai curajoasă, mai tare, mai puternică decât un bărbat. Cum se raportează clienții bărbați la un nume, la un concept care vorbește atât de răspicat despre empowerment-ul feminin? Jeremy Taylor zâmbește și își alege cu grijă cuvintele: ”Parfumurile noastre, cu rare excepții, sunt produse abstracte, care plac și le vorbesc atât femeilor, cât și bărbaților. În parfumeria pe care o facem și pe care o reprezentăm, genul e o graniță aproape ștearsă. Dincolo de faptul că a fost femeie, Boadicea reprezintă valori universale: curaj, îndrăzneală, solidaritate și viziune. Sigur, nu e nevoie de un parfum ca ele să fie împărtășite, dar parfumul poate fi un pretext pentru a le căuta, vedea, saluta și respecta la cei din jurul nostru și la noi înșine totodată”.
Și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Cele mai bune cadouri de 8 Martie pentru a face o femeie fericită
Două minute și jumătate să reaprinzi o dragoste veche
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.