Pe 22 iunie 2002, Mukhtar Mai, în vârstă de 30 de ani, este violată cu bestialitate de patru bărbaţi din ordinul consiliului satului Meerwala, Punjab (Pakistan). Femeia este pedepsită astfel pentru presupusa relaţie dintre fratele său de 13 ani, Shakoor, şi o femeie dintr-o castă superioară, aparţinând influentului trib local Mastoi.
Familia femeii susţine că acuzaţia a fost inventată pentru a acoperi violul la care fusese supus băiatul de către bărbaţii tribului. Se fac investigaţii, trei bărbaţi sunt găsiţi vinovaţi pentru molestarea minorului, fiecare primind câte cinci ani de închisoare pentru fapta comisă. Cu toate acestea, băiatul este condamnat pentru adulter, iar sora sa, obligată să apară în faţa tribunalului pentru a-şi cere scuze. După înfăţişarea în faţa consiliului, tânăra este dusă cu forţa într-un hambar din apropiere, unde este violată cu bestialitate. Tribul Mastoi anunţă apoi că disputa a fost rezolvată şi Shakoor este eliberat.
Incidentul ajunge în presă şi inflamează opinia publică internaţională. Sunt iniţiate investigaţii şi puse presiuni pentru ca sistemul juridic pakistanez să facă dreptate. Iniţial, sunt acuzaţi 14 bărbaţi, numărul fiind redus apoi la şase, pentru ca, în 2005, cinci dintre cei şase să fie eliberaţi, unul singur rămânând condamnat pe viaţă.
Numită în 2004 de către revista Time unul dintre cei mai influenţi oameni din lume, în 2005 – “Femeia Anului” de revista Glamour şi premiată în 2007 de Cosiliul Europei cu Premiul “Nord-Sud”, acordat pentru misiunea asumată în lupta pentru apărarea drepturilor omului, Mai a ales să înfiinţeze o organizaţie care să lupte pentru drepturile femeilor în loc să se sinucidă, dupa cum cere cutuma, din cauza ruşinii suferite. Dar trăieşte şi astăzi în frică.
Întrebată de reporterii internaţionali dacă nu doreşte să meargă mai departe cu investigarea cazului şi cu pedepsirea vinovaţilor, femeia mărturiseşte că este foarte speriată de sistemul juridic pakistanez, aflat la degetul mic al castelor superioare, şi că îi este teamă să nu fie din nou molestată.
Acum, haideţi să traducem un pic povestea:
Un băiat de 13 ani este violat de bărbaţii unui trib influent din Pakistan. Ca să muşamalizeze fapta, tribul mută calul de bătaie al acuzaţiilor pe terenul băiatului, iar familia acestuia primeşte şah mat: singura metodă de reparare a prejudiciilor aduse tribului (da?) este violarea surorii minorului, care n-avea, oricum, niciun fel de legătură cu povestea. Nu ştiu altora cum le sună, însă mie îmi ţipă strident a ostoire de hormoni agitaţi prin încălecarea, la propriu, a ”plebei” (cei doi fac parte dintr-o castă inferioară tribului vinovat). Cam ce se întâmpla la noi prin Evul Mediu, parcă, right?
E incredibil cum, în epoca globalizării drepturilor, informaţiei, etc., toate eforturile internaţionale rămân pur şi simplu fără ecou, pe termen lung, în puncte dureroase ale unor alte culturi, chiar dacă, în primă fază, pare a se schimba ceva. Ce poate fi făcut în cazul ăsta? Sau, mai bine spus: poate fi făcut ceva?
De strigător la cer, este. Răspunde, însă, cineva?
Citiţi şi
Toată goana asta după fericire
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
