primăvară, ministrul american al sănătății (surgeon general), Dr. Murthy, a făcut public raportul de 81 de pagini intitulat „Epidemia noastră de singurătate și izolare”.
„Singurătatea este mult mai mult decât un sentiment rău. Când oamenii sunt deconectați din punct de vedere social, riscul lor de anxietate și depresie crește. La fel și riscul lor de boli de inimă (29 %), demență (50 %) și accident vascular cerebral (32 %). Riscul crescut de deces prematur asociat cu deconectarea socială este comparabil cu fumatul zilnic – și poate fi chiar mai mare decât riscul asociat cu obezitatea. Dacă nu luăm măsuri serioase pentru a rezolva problema, ne vom retrage în continuare în colțurile noastre – furioși, bolnavi și singuri”.
În 1964, ministrul sănătății de la acea vreme a emis un avertisment de referință cu privire la pericolele fumatului, ajutând să pună bazele unui declin îndelungat al consumului de tutun, care, după o estimare, a salvat opt milioane de vieți. Se crede că și acest raport despre singurătate va fi amintit ca fiind unul cu semnificație istorică.
Legat de acest subiect, în revista The New York Times a apărut un editorial semnat de jurnalistul de opinie
Izolarea socială este boala rară a cărei vindecare este pe deplin cunoscută și costă relativ puțin, și totuși este încă atât de greu de realizat. În secolul 21, suntem o specie socială care trăiește vieți atomizate; chiar și atunci când locuim într-un bloc de apartamente înalt într-un oraș cu mulți locuitori, înconjurați de oameni în toate direcțiile, ne putem simți cu ușurință însingurați și melancolici.
Dacă cercetătorii au dreptate, izolarea socială probabil ucide mult mai mulți oameni în Occident în fiecare an decât o fac teroriștii și criminalii și costă publicul sume enorme consumate pe inutile costuri pentru sănătate. Contramăsurile pot face o diferență enormă: o analiză a 148 de studii a concluzionat că legăturile sociale cresc șansele de supraviețuire ale unui individ în aproximativ următorii șapte ani cu aproape 50 la sută.
Ce trebuie să reținem.
Există soluții și abordări care construiesc conexiuni și ne unesc. Marea Britanie este pionierul acestor eforturi.
În 2018, în UK a fost înființat postul de ministru al singurătății. Prin el, sunt supravegheate parteneriatele public-private care unesc milioane de oameni în programe precum plimbări în natură, ateliere de compoziție muzicală și colectare a gunoiului comunitar.
Un ministru pentru singurătate este o nevoie mai puțin evidentă decât un ministru al apărării sau un ministru de externe. Dar și Japonia a numit un ministru pentru singurătate, Suedia are un ministru pentru afaceri sociale care a abordat problema agresiv și au existat solicitări în Australia și alte țări pentru un astfel de post.
foto: Carlos Chavarría
Modelul britanic
Stuart Andrew, ministrul britanic al singurătății consideră că una dintre provocările singurătății este stigmatul care o înconjoară. Ne este rușine că suntem singuri și nu ne grăbim să căutăm ajutor.
Pașii pentru a aborda singurătatea nu sunt măreți, de înaltă tehnologie sau scumpi. De fapt, una dintre strategii este pur și simplu de a aduce oamenii înapoi la modele de modă veche, cum ar fi să mănânce împreună, să organizeze petreceri și să se ofere voluntari pentru a se ajuta unul pe altul.
Ministerul britanic a repartizat încă din 2018 aproape 100 de milioane de dolari pentru a aborda singurătatea, adesea pentru a sprijini inițiativele locale. În cartierul muncitoresc Acton din Londra, săptămânal se organizează un prânz ca în familie pentru femei și copii din zonă, mulți dintre ei imigranți care încă învață să vorbească engleza. Este o șansă pentru ei să iasă din casă și să-și facă prieteni. Organizația nonprofit FoodCycle care organizează prânzurile a recrutat 5.000 de voluntari pentru a ajuta acest program și alte programe.
Pentru încoronarea regelui Charles din luna mai, Marea Britanie a organizat o zi numită “The Big Help-Out” pentru a-i încuraja pe oameni să se adune împreună și să facă voluntariat. Răspunsul a fost uluitor: șase milioane de oameni au făcut asta. Probabil că va deveni un eveniment anual.
Eforturile britanice împotriva singurătății au prins și mai mare viteză în iunie cu “Săptămâna de conștientizare a singurătății” și evenimentele “Great Get-Together” (marea adunare împreună) din toată țara. Programele au variat de la ateliere de poezie la discuții despre cărți, adunatul gunoiului, urmate de o băutură din partea casei la un pub local. Tot englezii au și organizații ca Together Co sau Glamour Club care de ani de zile aduc oamenii laolaltă.
„Nu suntem meniți să fim singuri ca specie. Dacă ar fi să te gândești la cele mai importante intervenții pentru a îmbunătăți speranța de viață, după ce te-ai lăsat de fumat, urmează: nu fi singur.” – Paul Dolan, profesor de științe comportamentale la London School of Economics
Unul dintre paradoxurile umanității este că, în timp ce noi am evoluat pentru a fi creaturi sociale, bogăția ne conduce către singurătate. Când avem resursele, nu mai dormim câte opt într-o colibă și construim o casă mare cu pereți înalți, iar fiecare membru al familiei are un dormitor și o baie privată – și apoi pentru a ne permite să plătim ipoteca muncim atât de mult încât nu reușim niciodată să luăm masa împreună.
La început, unii au crezut că Facebook și alte rețele sociale ne vor aduce împreună, dar mulți experți cred acum că aceste platforme ne-au făcut mai singuri. Oamenii se uită la feedurile Instagram și ajung la concluzia că toți ceilalți se distrează. Între timp, ajungem să stăm mai mult cu ecranele decât cu alți oameni. Toate acestea pot ajuta la explicarea crizei de sănătate mintală a tinerilor din ultimele zeci de ani. Adesea credem că persoanele în vârstă sunt cele mai singure, dar sondajele arată că tinerii adulți au de două ori mai multe șanse decât seniorii să experimenteze singurătatea.
Ca iubitor de câini, cred că animalele de companie oferă o soluție naturală pentru singurătate, dar dovezile în acest sens nu sunt clare. De asemenea, se vorbește că roboții sau roboții de inteligență artificială ne pot implica și ne pot atrage din izolarea socială, dar acest lucru este, de asemenea, incert. Se pare că există ceva de spus în favoarea prietenilor care sunt ființe umane vii, care respiră.
Soluția americană
Dr. Murthy oferă o strategie de abordare a singurătății care începe cu construirea infrastructurii care permite conexiunea socială. Aceasta include infrastructura fizică, cum ar fi parcuri și biblioteci, precum și infrastructura socială pentru a conecta voluntari sau entuziaști cu interese similare. Încă o dată, Marea Britanie oferă un model.
Orașul englez Frome, care are mai puțin de 30.000 de oameni, a pregătit peste 1.100 de voluntari pentru a fi „conectori comunitari”. Ei implică oamenii și îi încurajează să se alăture evenimentelor sau să participe la programe.
În ceea ce privește infrastructura fizică de abordare a singurătății, un exemplu este „banca conversațională”, adoptată în Regatul Unit, Suedia și Australia. Aceasta este o bancă de parc cu un semn care îi încurajează pe străinii care stau acolo să discute între ei; într-un oraș din Irlanda de Nord, semnul spune: „Stai aici, dacă ești fericit să discuti cu trecătorii”.
Există, de asemenea, „cafenele pentru vorbit“, unde oamenii sunt încurajați să interacționeze cu alți băutori de cafea. Există „biblioteci de lucruri”, unde vă puteți amesteca cu vecinii pentru a împrumuta echipament de camping sau un produs de curățat covoare sau vă puteți împrumuta propriul echipament.
Soluțiile pentru singurătate sunt niște mici ghionturi care să ne încurajeze să ne amestecăm unii cu alții în felul în care am evoluat. Sunt atât de ușoare, iar singurătatea pare atât de debilitantă, încât ar trebui să facem mai mult. Noi, americanii, atomizați și polarizați, dependenți și tulburați, suntem o mulțime singuratică. Dovezi copleșitoare sugerează că, de dragul fericirii și al bunăstării noastre, avem nevoie unii de alții.”
Dar noi, românii, cum suntem oare? Cum toate trec mai devreme sau mai târziu Oceanul dinspre America, și epidemia aceasta ne va atinge. Dar n-ar fi singura dată când, deși știam ce urmează, n-am mișcat un deget. Ba da, unul am mișcat. Acela.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
