Știința și conștiința, două instrumente ale cunoașterii umane puse până de curând în conflict în mentalitatea civilizației moderne, dau semne de reconciliere. Au trecut mai multe decenii de când fizica a început să spună și să caute ceea ce dezvăluia, aprioric și dintotdeauna, metafizica.
Iată că oamenii de știință din zona medicinei și psihofiziologiei au identificat, cu instrumentele clinice ale științei, concretețea, dincolo de orice metaforă, a expresiei „a gândi cu inima”.
O serie de cercetări extensive desfășurate în ultimii 20 ani în domeniile psiho- și neurofiziologiei, științelor comportamentale și alte câmpuri conexe au ajuns la concluzii uimitoare.
În 1994, cercetătorul american J.A. Armour introducea conceptul de „creier al inimii”, după ce rezultatele studiilor lui revelau faptul că inima dispune de un sistem nervos propriu, complex, suficient de sofisticat pentru a putea fi calificat drept un „mic creier” autonom. Acest sistem nervos al inimii conține în jur de 40.000 de neuroni, neurotransmițători, proteine și celule de suport similare celor găsite în creier. Circuitul elaborat pe care îl formează permite inimii să acționeze independent de creier (prin învățare, memorie, senzație), și, mai mult decât atât, să influențeze percepția, procesele de decizie și alte procese congnitive la nivelul creierului, cu care comunică prin sistemul nervos al măduvei spinării. (Armour, J.A., 1994, 2000, 2004, citat de prof. dr. Mohamed Omar Salem de la Facultatea de Medicină a Universității Emiratelor Arabe Unite, în recenzia „The Heart, Mind and Spirit”).
Departe de a fi o simplă pompă, inima, spun alte studii, comunică informații către creier și restul corpului și prin intermediul interacțiunilor de câmp magnetic. Câmpul magnetic al inimii s-a dovedit a fi de aproximativ 500 de ori mai puternic decât cel al creierului, putând fi detectat de la o distanță de 2-4 metri de corp (The Resonant Heart – McCraty, Bradley & Tomasino, 2004).
Un studiu foarte interesant a demonstrat că inima este implicată și în procesarea și decodificarea informației intuitive. Cercetări anterioare descoperiseră că conectarea la acest tip de informație în afara limitelor timpului și spațiului o face și creierul, dar, spre surpriza cercetătorilor, a reieșit că inima este mai rapidă decât creierul în receptarea și reacția la informații despre evenimente viitoare, înainte ca acestea să se întâmple. (McCraty, Atkinson & Bradley, 2004).
Există în prezent dovezi că imediat dincolo de limita conștientului operează un câmp electromagnetic subtil, dar influent, ale cărui interacţiuni energetice e posibil să contribuie la atracția sau respingerea dintre indivizi, afectându-ne astfel relațiile sociale. Cercetările au demonstrat de altfel că undele cerebrale ale unei persoane se pot sincroniza cu undele câmpului magnetic ale inimii altei persoane (McCraty, 2004).
Annie Marquier, matematician și fost profesor la Sorbona, citează patru tipuri de conexiuni care pleacă din inimă spre creier:
- Comunicarea neurologică prin transmisia de impulsuri nervoase. Inima trimite către creier mai multă informație decât primește, evidențiindu-se drept singurul organ din corpul uman care acționează în felul acesta. Astfel, poate inhiba sau activa părți din creier, în funcție de circumstanțe, influențându-ne percepția realității și, în final, reacțiile.
- Informația biochimică transmisă prin hormoni și neurotransmițători. Inima este cea care produce hormonul ANF, care asigură echilibrul general al corpului (homeostaza). Unul din efectele sale este inhibarea producerii de hormoni ai stresului și producerea și eliberarea de oxitocină, așa numitul „hormon al iubirii”.
- Comunicarea biofizică prin unde de presiune. Se pare că prin ritmul cardiac și variațiile acestuia inima trimite mesaje către creier și către restul corpului.
- Comunicarea energetică: câmpul electromagnetic al inimii este mai puternic decât al oricărui alt organ din corp. Observațiile au dus la concluzia că acesta se schimbă în funcție de starea emoțională. Când ne temem, simțim frustrare sau stres, el devine haotic.
Annie Marquier, care a trecut de la activitatea academică la cercetări personale în domeniul conștiinței, sugerează, plecând de la descoperirile științifice, că, activând acest potențial al inimii, toate funcțiile organismului se armonizează, evoluând în parametri optimi. Cheia către activarea inteligenței superioare a inimii, spune ea, sunt emoțiile pozitive și cultivarea calităților inimii: deschiderea către aproape, ascultarea, răbdarea, cooperarea, acceptarea diferențelor, curajul.
Fizică și metafizică, știință și conștiință, vălul de ceață care le despărțea în aparență se ridică și în lumina care pătrunde începem să le vedem ca pe un singur lucru. Suntem îndreptățiți, cred, să ne bucurăm că trăim vremuri fascinante.
Citiţi şi
Este îmbătrânirea o boală? Bryan Johnson încearcă să afle
Monarhie sau republică? După moartea Reginei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
