Ştii momentul acela în care nu-ţi mai pasă?
…Momentul ăla eliberator, în care te trezeşti într-o dimineaţă şi îţi spui: „Băi, tu meriţi mult mai mult de atât!”… şi nu e fraza aia răsuflată cu care bărbaţii încheie relaţiile, când nu ştiu cum să formuleze o explicaţie coerentă, ci e frază dictată de conştiinţa ta… şi, Doamne, bine mai e!!
Astăzi am în plan să scriu un capitol despre relaţii… cu precădere despre cele vicioase ce te trag în jos şi ajungi să crezi că tu eşti o nulitate şi nu meriţi vreun Făt-Frumos, că, deh!, e rezervat pe termen nelimitat de Ileana Cosânzeana şi statutul tău social nu îţi permite… Cum?! Că nu prea am înţeles…
Acum, fetelor, dacă şi materia voastră cenuşie născoceşte aşa ceva, daţi-vă palme şi reveniţi-vă …dacă, însă, îi aparţine exemplarului divin şi înzestrat de la mama natură cu doi neuroni în plus şi cu o moralitate fără cusur în societate – de nenea ăla de lângă voi vorbesc -, luaţi un Emetiral şi fugiţi ca la proba de rezistenţă de la ora de educație fizică, cât încă îşi face comprimatul efectul. Nu de alta, dar relaţiile sunt despre a completa şi a încuraja, nu despre a anula personalitatea celuilalt. Iar pe termen lung se lasă cu handicapuri şi, dacă mai ai doi-trei binevoitori în jur care îi întăresc spusele, începi să te întrebi ce cauţi tu în viaţa ta.
Eu mai că îi ador pe bărbaţii ăştia de „este inteligenţi” şi la fiecare inepţie şi criză de-a lor de personalitate se joacă ei, aşa, cu mintea unei femei, de parcă ar fi descoperit un Lego, şi o extermină de ajunge să creadă biata de ea că e cea mai deplorabilă persoană, iar pentru atitudinea ei, se propune arderea pe rug – în piaţa centrală, evident!?
Acu’, toate bune şi frumoase, dar, într-o zi, vine Făt frumos şi tu, Cenușăreaso, încă mai citeşti povestea cu Zmeul cel Rău şi cu zgripţuroaica de mă-sa, care te-ar arunca cu fundu’-n tăciuni zilnic, şi te trezeşti spunând o replică de genul: „lasă-mă, că am treabă… îmi place să mătur toată ziua, să strâng şosete, să fac mâncare di tăti felurile, ca să mănânce şi cei trei maidanezi de pe alee, îmi merit soarta, că Eva e din coasta lui Adam şi trebuie să fie supusă, un pic mai tută şi, în plus, pantoful ăla e mărimea 37 şi nu îmi intră piciorul cu şoseta mea flauşată şi dacă răcesc, nu are cine să şteargă soba!!”. Deci, pe bune, dacă gândea așa Cenuşăreasa, Charles ar fi trăit doar din firmiturile lui Grimm, aruncate de Hansel pe aleea dintre brazi.
Staţi lângă oameni care va respectă, vă susţin şi vă ajută să evoluaţi… nu mai tremuraţi de emoţie când vine Zmeul vlăguit după luni întregi de stat pe front… pe frontul vreunei inamice, eventual. Nu, nu s-a întors că e prost şi vă iubeşte, că dacă era aşa, nu pleca niciodată… ci s-a întors să-şi oblojească rănile, până îi scrie autorul o altă poveste cu zâne, în care el personajul principal.
Aşadar, nu aţi vrea să scrieţi voi una în care să fiţi propriile voastre eroine ce nu mănâncă ciorbă reîncălzită, îşi şterg funinginea de pe chip cu șorțul din dotare şi afişează un zâmbet larg cât toate scenariile de poveşti?!
Hai, că se poate!
Guest post by Alina Leonte
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
