Sunt suficiente câteva minute pentru ca scenele-șoc din Contagion să marcheze definitiv retina spectatorului. Implacabil, direct, mecanic, monstruoasa epidemie se abate asupra întregului glob, scrutată doar de camera de filmat a inepuizabilului Steven Soderbergh. Vizionar sau nu, cineastul ne-a surprins, acum aproape zece ani, cu o formulă narativă ce azi nu ne mai amuțește.
Lansat la cel de-al 68-lea Festival de Film de la Veneția (3 septembrie 2011), Contagion a avut, apoi, o premieră generală pe 9 septembrie 2011. În acea perioadă, filmul a fost apreciat de specialiști/critici, care au lăudat atât scenariul, dar – mai ales – interpretarea actorilor selectați în distribuție: Marion Cotillard, Matt Damon, Laurence Fishburne, Jude Law, Gwyneth Paltrow și Kate Winslet. În egală măsură, ‘filmul-catastrofă’ a fost bine receptat și de comunitatea oamenilor de știință, care i-au lăudat precizia documentării. Steven Soderbergh este cineastul hollywoodian capabil să metaforizeze un subiect clasic, debarasându-se de cele mai multe ticuri ale cinemaului popular /mainstream.
Astăzi, scena din deschidere creează fiori: filmul începe cu sunetul unei femei care tușește. Este Beth Emhoff (Gwyneth Paltrow), devenită «pacientul zero» într-o pandemie, care ucide cel puțin 26 de milioane de oameni din întreaga lume, în mai puțin de o lună. Simptomele extrem de agresive ale bolii şi moartea survenită rapid le dau de înţeles autorităţilor că se confruntă cu un virus ce le va face o mulţime de probleme. Epidemia este prezentată realist din toate punctele de vedere: de la prima observare a virusului letal, până la încercările autorităţilor de a găsi un remediu sau de a-i diminua răspândirea. Fictivă, la acea vreme, pandemia era denumită MEV-1, un un hibrid de gripă și virusul mortal Nipah (apărut în Malaezia, la sfârșitul anilor ’90).
Așdar, odinioară doar senzațional, astăzi, real, filmul prezintă omenirea din nou în pericol: apariția unui virus cumplit, care se răspândește cu o viteză fulminantă și are puterea de a ucide în câteva zile, stârnește groază pe mapamond. Depășită de situație, lumea științifică nu reușește să găsească antidotul și nici nu pot stăvili panica iscată în rândul populației. În toată această perioadă, oamenii de rând încearcă și ei să găsească o cale de supraviețuire, într-o societate distrusă de cumplita molimă. Perfidul ‘inamic invizibil’ poate ucide în câteva zile. Haosul generat de lipsa de siguranță în care se vede aruncată întreaga populație domnește, curgerea narațiunii cinematografice este ritmată.
După declarațiile de la acea vreme, Soderbergh intenționa să îi aducă un omagiu lui Irwin Allen, cel care, în anii ’70, făcea încasări colosale cu pelicule precum The Poseidon Adventure, The Towering Inferno, The Swarm. Abilul cineast a preluat și prelucrat de la predecesorul său o „rețetă garantată”: multe staruri reunite sub bagheta sa, fenomene naturale spectaculoase, scene de panică și mulți morți.
Odată cu pelicula din 2011, Contagion, Soderbergh reactivează acest gen și-i insuflă stilul său rece, distanțat (bine pus la punct după Bubble și The Girlfriend Experience). Filmele lui Soderbergh se bazează pe rețete: angrenaje, înlănțuiri rapide de situații aparent fără limite. Ne reamintim: droguri (Traffic), hold-up (seria Ocean ‘s Eleven), bani (The Girlfriend Experience).
La acest cineast, se circulă mult, dar totul e la vedere, efectul de domino și mecanica bine-unsă excelând. Inversând tonalitatea melodramatică din producțiile lui Allen, Contagion înlănțuiește secvențe care necesită empatie pentru personajele sacrificate pe ecran.
Distribuția, de cinci stele, ajută pe înțelegerea gravității faptelor prezentate, iar tipologiile sunt bine conturate: biata Gwyneth Paltrow are parte de o moarte oribilă, Jude Law e jurnalistul (blogger fariseic şi dezlănţuit), Matt Damon devine un tată de familie depăşit de situaţie, militarul e reprezentat de Bryan Cranston, iar oamenii de știință sunt întrupați de Kate Winslet, Laurence Fishburne, Marion Cotillard. Folosind o schemă bine-cunoscută (întreținută zilnic de canalele de știri/televiziune, radio), filmul derulează «mecanica paranoia» cu un minimum de efecte: câteva scene de referință, mișcări ale mulțimii, prim-planuri asupra morților și asupra străzilor pustiite. Soderbergh refuză spectaculosul, optând pentru o boală prezentată indirect: decoruri impersonale, teama strecurată în hoteluri, spitale, sălile de conferință sau de gimnastică, toate ajunse „spații pentru carantină”. Inamicul nu este prezent, ci doar se insinuează amplificând starea de angoasă. Așadar, de la cazinoul – în care turista de origine americană (Gwyneth Paltrow), angajatul chinez și virusul – se dă startul către infernala rundă.
Bunăoară, tabloul general pare – astăzi – cunoscut. Astfel, întorcându-se dintr-o călătorie de afaceri din Hong Kong, Beth Emhoff ajunge Chicago pentru a avea relații intime cu fostul ei iubit. Două zile mai târziu, în casa familiei sale din suburbia Minneapolis, femeia se prăbușește în convulsii. Soțul ei, Mitch Emhoff, o duce la spital, dar moare din motive necunoscute. Mitch se întoarce acasă și află că fiul său vitreg, Clark, a murit din cauza unei boli similare. Mitch este izolat, dar se constată că este imun; este eliberat și se întoarce acasă la fiica sa adolescentă Jory. Oamenii politici își exprimă temerile că boala reprezintă, de fapt, o armă biologică (menită să provoace teroare în weekendul de Ziua Recunoștinței). Cheever o trimite pe dr. Erin Mears, un ofițer E.I.S., la Minneapolis pentru a face anchete epidemiologice. Mears urmărește focarul până ajunge la Beth. Ea negociază cu birocrații locali, care au rețineri în a aloca resurse pentru cercetări în domeniul sănătății publice. Mears se infectează și moare. Pe măsură ce virusul se răspândește, Chicago este pus în carantină și apar cazuri numeroase de jafuri pe măsură ce violența izbucnește. Finalul ne aruncă către adevărata cauză. Într-un flashback, cu câteva zile înainte ca Beth să fie infectată în China, un buldozer doboară un copac, deranjând un cuib de lilieci. Unul zboară peste o fermă și îi scapă o bucată de banană, care este mâncată de un porc. Porcii sunt măcelăriți și pregătiți de un bucătar care dă mâna cu Beth în cazinou, transferându-i virusul și transformând-o în «pacientul zero». În filmul acestui cineast cerebral, ‘geniu malefic’ sau doar ‘genial vizionar’, avem impresia că putem auzi sunetul click-urilor de la sinapse. Acest fanatic al montajului devine un artizan al ‘bricolajului de circuite’. Din Hong Kong până la Los Angeles, propagarea germenului mortal ține doar de accelararea impusă de ticăitul unui «ceasornicar malefic».
Departe de a fi doar o formă de poezie crepusculară, pelicula semnată de Soderbergh evocă doar tristețea mecanicizată care animă lumea actuală. Pariul cu hiperrealismul a fost câștigat, cineastul trecând cu brio proba veridicității faptelor. Profund anxiogen, rimând perfect cu timpurile actuale, Contagion a depășit granițele unei metafore cinematogarfice pentru lumea vulnerabilă hiperconectată, intoxicată de sine în care viețuim.
Regia: Steven Soderbergh
Scenariul: Scott Z. Burns
Imaginea: Peter Andrews
Montajul: Stephen Mirrione
Muzica: Cliff Martinez
Distribuția:
Marion Cotillard – Dr. Leonora Orantes, epidemiolog de la Organizația Mondială a Sănătății
Matt Damon – Mitch Emhoff
Laurence Fishburne – Dr. Ellis Cheever
Jude Law – Alan Krumwiede
Gwyneth Paltrow – Beth Emhoff
Kate Winslet – Dr. Erin Mears
Bryan Cranston – contraamiral Lyle Haggerty, Corpul Serviciilor de Sănătate Publică din Statele Unite
Jennifer Ehle – Dr. Ally Hextall, cercetător al Centrului pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (U.S. Public Health Service Home)
Elliott Gould – Dr. Ian Sussman
Durata: 106 min
Citiţi şi
Bare is Beautiful (Fără fard e minunat)
Bărbații care nu fug la greu – ce specie minunată!
Viața, ca o binemeritată vacanță – Book Club: The Next Chapter
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
