Ar trebui să-mi fie rușine, știu, însă admit că nu știu cât costă o pâine și asta din două motive: nu mănânc pâine decât extraordinar de rar și atunci când se întâmplă asta, ori o cumpără soră-mea, ori mi-o aduce chelnerul, prăjită, cu salată de vinete.
Cel de-al doilea motiv pentru care nu știu prețul pâinii, este pentru că nu știu prețul niciunui aliment, deoarece nu gătesc decât de vreo trei ori pe an și-atunci o fac ori pentru fiică-mea, în Italia, unde nu trebuie să merg eu la cumpărături, ci a mea mamă se ocupă de asta, ori aici, în România, o fac pentru câte o prietenă, când cumpăr sau comand totul. Ea mă laudă de fiecare dată, deși știe exact ce cred eu despre timpul pierdut de o FEMEIE în bucătărie; și iată motivele pentru care eu nu știu prețul pâinii! Însă știu prețul altor ‘lucruri’ pe care eu le consider vitale și pentru care trăiesc cu toată ființa mea…
Am în minte rândurile acestea de vreo câteva zile, iar cel mai bine mi le creionez, mental, în zbor sau la volan. După mii de kilometri parcurși în ultimele zile, opresc la roșul unui semafor și îmi vine în minte o frază pe care am citit-o pe un ‘uăl’ de Facebook: ”Cele mai frumoase haine pentru o femeie sunt îmbrățișările lui.” Oh, cât de tare-i asta!, am gândit.
Cu toții tânjim după ceva în relația cu cel de lângă noi: unele vor un statut (cu siguranță este cea mai des întâlnită dorință, în ultima vreme, în rândul femeilor pe care le cunosc personal), altele vor umor! Unele vor sex! Altele vor mult sex! Unele vor bani! Iar unele vrem să fim îmbrățișate! Mult… Neîncetat… Ori eu cel puțin așa îmi doresc! Și am poftă! Și chef! Și nevoie! Și dorință! Să fiu îmbrățișată…
Vreau să simt că, deși avem toate hainele pe noi, ne contopim sufletește prin acea simplă (pentru unii) strângere în brațe, cu afecțiune, intitulată ”îmbrățișare”, ca-n DEX! Vreau să devenim unul, fără acea tentă sexuală, la care cu toții ne gândim când îl/o simțim gol/goală și îi atingem pieptul cu podul palmelor. Nu! Nu scriu despre acea îmbrățișare acum… Scriu despre aceea care te face să ai, nu doar senzația, ci convingerea absolută că ai ajuns pe o altă planetă, într-o altă galaxie, unde nu existați decât tu și el, să închizi ochii și să trăiești fiecare suflu al respirației celuilalt, exact ca și cum timpul ar sta în loc și toată această visare să-ți dea certitudinea că trec ore de când faceți asta, și fără să-ți pese vreo secundă că toată povestea se desfășoară, de fapt, de un minut (ori cel mult două), într-o parcare subterană…
Deschizi ochii, îl privești cu părul ciufulit, deși el nu a făcut decât să-ți maseze ușor ceafa, preț de câteva sute de secunde, deci nu e vinovat el de cum nu îți stă ție părul, și te vede că arăți de parcă ai fi venit de… acolo! De pe planeta aceea, despre care tu doar auzeai, în cărți ori în filme, că ar exista…
– Ești bine???
– Sunt foarte bine! îi răspund zâmbind prelung… – cum nu mai fusesem vreodată, deși îmbrățișată am mai fost, voiam să-i completez, însă, probabil, nu ar fi înțeles despre ce vorbeam.
Cred cu tărie și maximă convingere că în fiecare îmbrățișare, cu mama, cu tata, cu sora, cu fratele ori cu ai noștri copii, este ceva mirific și de nedescris în cuvinte, însă, intuiția feminină, logica și toate feeling-urile mele îmi spun că doar o singură dată în viață întâlnești acea pereche de mâini care te fac să simți că sunt parte din tine, că au fost făcute ca să întâlnească corpul tău și să-l ducă, departe… departe…
Un astfel de ”lucru” este… scump! Nu, nu am avut nevoie de card! Este și mai scump de-atât! Eu am plătit cu… ani de așteptare. Însă, cum l-am găsit, am simțit că trebuie să-l ”cumpăr”… Păcat că este ”scos la licitație” zilnic, iar ”buzunarul” meu nu-și permite un asemenea lux!
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
