Statul român, acest monstru bugetofag, ros de incompetență, chiar are nevoie să înceapă o viață paralelă cu tot ce a fost până acum.
În statul paralel, cetățenii ar trebui să fie autonomi. Carevasăzică, să nu mai existe cetățeni-slugi la autorități, cetățeni-sclavi care să depindă întru totul de bunăvoința autorităților (pentru că administratorii banului public sunt angajații cetățeanului autonom, nu invers).
În statul paralel, cetățeanul autonom devine astfel pentru că își poate câștiga traiul fără să stea cu mâna întinsă. Și poate face asta pentru că are acces la educație care contează. Asta înseamnă că educația l-ar pregăti pentru mileniul al III-lea nu cel mult pentru secolul XIX. Asta înseamnă că din școală nu ar ieși analfabet, că nu ar ieși analfabet științific. Că nu ar ieși analfabet funcțional, capabil să fie totuși un pic mai mult decât grăjdar.
Cetățeanul autonom ar putea să exporte în străinătate și altceva decât delincvență și muncă necalificată. Din statul paralel nu s-ar mai fugi ca de un dezastru natural, cum se fuge acum din România.
sursa foto: republica.ro
În statul paralel, cetățeanul autonom ar avea acces la un sistem de sănătate care nu-l omoară ca pe vitele duse la abator, ar merge pe drumuri din timpul prezent, ar plăti plăti impozite și taxte și ar cere socoteală pentru banii lui.
În statul paralel, justiția ar pune legea în drepturi, nu ar face loc, ca până acum (adică hoțul intră la pușcărie, nu doar lasă locul unui hoț mai tânăr și mai agreat de sistem).
În statul paralel, Parlamentul nu ar mai fi o casă de toleranță pentru hoți și proști.
În statul parlalel, în politică ar intra oameni competenți, care vor să facă serviciu public. Ei ar avea ideologie, ei ar avea idealuri, printre ei s-ar afla lideri și chiar vizionari.
În statul paralel, cetățeanul mediu statistic ar putea trăi, nu supraviețui, târându-se fără coloană vertebrală între bunăvoința unuia și a altuia, cu plicul de șpagă mereu pregătit.
În statul paralel, cetățeanul nu și-ar mai șterge dosul cu pietre, nu s-ar mai deșerta pe câmp, ca-n epoca de piatră, ar avea canalizare, apă curentă, gaze, lumină, ba chiar și autostrăzi, pentru că s-ar respecta un contract social și nu ar merge și așa, pentru că hoții ar ajunge la pușcărie și toată averea le-ar fi confiscată (și nu doar pentru a fi furată din nou de o nouă generație de privilegiați ai sistemului).
Statul paralel nu ar merge înapoi spre Uniunea Sovietică și Imperiul Otoman, ci ar investi în tehnologie, în cercetare și în viitor. În statul paralel, drepturile omului ar fi respectate, chiar și drepturile omului de altă orientare sexuală (Dumnezeule!).
În statul paralel, nu ar exista întrebarea: tu cine știi sunt eu? Fiindcă ea nu ar avea sens, când toți ar fi cu adevărat egali în fața legii.
În statul paralel, tragicele figuri care călăresc acum România și-ar lua locul cuvenit: mâna a doua la tavan, ajutor de ospătar, parcagiu, covrigăreasă. Și nu ar fi nimic rușinos în munca lor, fiindcă munca oricărui om e valoroasă, când ea chiar există.
În statul paralel, nu s-ar răsplăti impostura și fidelitatea față de șefii de clan mafiot.
În statul paralel, securiștii s-ar ocupa cu securitatea, nu cu raptul (alintat afaceri), ar exista și separația puterilor, și separația statului de biserică.
Statul paralel însă nu există.
Există această cloacă, în care instituțiile cer doar privilegii și oferă la schimb, în cel mai bun caz nimic și în cel mai rău, abuzuri. Această Gheenă căreia îi spunem, deși nu ar trebui (fiindcă nu mai e așa), țara noastră.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
