S-a gândit cineva că sexul pentru femeie nu e o scăpare, ci o nevoie? Tot citesc că femeia este naivă, căzând în plasa vânătorilor de niciunde… S-a gândit cineva că, de fapt, poate fi invers? Că vrea? Că vânează? Că… culmea! chiar simte plăcere?
S-a gândit cineva că și ea poate fi ahtiată după nebunia momentului de vârf? După mișcări sinuoase, îmbrățișări înspumate și sărutări perverse? După senzațiile de cădere plutită în gol? După mângâierile tandre, dure, potolite, stângace – după preferințe, doamnelor! – și împlinirea completă resimțită apoi? După…
De ce să nu-și dorească un sărut adânc, care s-o exploreze, s-o înfioare, să-i trezească dorințe ascunse și furnicături în acea zonă? Să-și înfigă mâinile în părul lui, trăgându-l cu voluptate spre ea, să o ia, să o ducă, să o urce, să stea acolo cât mai mult, iar când va coborî, să n-o facă decât în brațele lui? De ce nu ar putea? Poate. Și vrea. Cu cât mai mult, cu atât mai bine.
Dar… domnule purtător de dungă la pantaloni și mâneci suflecate pentru apucare brutală, trântă și azvârlire… ai la tine tot harnașamentul, alege și folosește cu pricepere ce se potrivește! Nu te grăbi, femeia poate fi domesticită cu vorbe cuminți sau nu, gesturi încărcate de sentimente și fapte probate, cu efecte benefice pe termen lung, dar obligatoriu umplute cu sinceritate! Nu te hazarda să crezi că-ți va lua puțin timp, este o muncă grea, la care rezistă numai cei bine pregătiți. Bărbat grăbit, ea, femeia, îți adresează umila rugăminte:
„Iartă-mă pentru că sunt senzuală. Iartă-mă că sunt frumoasă și vreau, iartă-mă că sunt nestăpânită, nepotolită și doritoare, iartă-mă că-mi arăt partea asta. Iartă-mă că prefac libertatea în nebunie și că zbor pe aripile ei. Iartă-mă că prefer să mă arunc, să gust, să mă desfăt, să urc și să rămân acolo. Iartă-mă că prefer căpșunele zarzărelor necoapte. Iartă-mă că nu sunt ca multe celelalte. Iartă-mă că nu ești ca mine, iartă-mă că nu mă înțelegi. Iartă-mă că-ți colorez rutina și că încerc să te scot din ea, fără a reuși, însă. Iartă-mă că te complaci și că, văzându-mi pofta de viață și neputând ține pasul cu ea, preferi să mă consideri o desfrânată. Iartă-mă că vezi în mine sclava vinului și a dezmățului. Iartă-mă că nu vezi dincolo de asta, că ești limitat, plictisit și că te mulțumești cu firimituri, în loc să apreciezi focul care se aprinde mai tare când ești în preajma lui, ai putea fi combustibilul perfect. Iartă-mă, bărbat ingrat și orb!”
Spune… ai s-o ierți?
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
