Cum poți găsi un cadou muzical menit să trezească o largă paletă de emoții ? Simplu: mergi și cumperi bilete pentru intrarea la pelicula Last Christmas. Filmul dedicat Crăciunului îmbină cu dibăcie comedia și povestea crudă, într-o versiune a celebrului hit din anii ‘80. Simpatica peliculă se bazează pe talentul britanicei Emma Thompson (care o interpretează pe mama croată a eroinei), dar și pe imaginația celebrei actrițe care semnează, alături de Grag Wise, și scenariul. Bunăoară, variațiunea cinematografică se suprapune perfect cu versurile melodiei (titlul peliculei): «Last Christmas, I gave you my heart. But the very next day, you gave it away.» – probabil un frumos omagiu adus cântărețului George Michael (d. 25 decembrie 2016).
Planetele “se aliniază” și în acest Last Christmas, fiindcă Emilia Clarke (Game of Thrones), Henry Golding (A Simple Favor, Crazy Rich Asians), Michelle Yeoh și Emma Thompson sunt protagoniștii acestei noi comedii romantic, în regia lui Paul Feig (A Simple Favor, Spy, Bridesmaids), inspirată de melodia lui George Michael, după un scenariu de Emma Thompson (Sense and Sensibility, Bridget Jones’s Baby).
Așadar, Kate (Emilia Clarke) bântuie, ca o năucă, printr-o metropolă sclipitoare (Londra), pe fondul colindelor de Crăciun. Fiindcă își câștigă traiul din jobul de elf(ă) într-un magazin cu tematică de sezon, tânăra devine un mănunchi de decizii neinspirate. Hazardul îl aduce în fața ei pe Tom (Henry Golding), care “pare prea bun ca să fie adevărat când intră în viața ei”. În pofida insertului de inspirație socială, Last Christmas păstrează, totuși, magia Crăciunului într-o feerie londoneză.
În tonalitățile armonioase ale melodiei lui George Michael/Wham!, tentele acidulate se strecoară în acest film atipic/«fan film» despre muzică și magia unei mari sărbători. Cu aerul de gafeuză de profesie, frumușica Kate (Emilia Clarke) aleargă non-stop de la o audiție la alta, căutând gazde temporare (amici generoși), deși are un trecut care atârnă destul de greu pentru o ființă așa de fragilă.
Kate provine dintr-o familie de imigranți și are și o condiție medicală deosebită. În pofida egocentrismului pe care i-l reproșează sora ei, o avocată de succes, Kate (Emilia Clarke) ne face să empatizăm cu această simpatică eroină. Și, pentru că trebuia să existe și un personaj care să funcționeze drept “vocea rațiunii”, a fost născocit Tom (Henry Golding).
În contextul Brexitului sau a multor acte de rasism, Paul Feig știe să mențină trează atenția spectatorului care poate ațipi la poveștile despre magia Crăciunului. Prin urmare, există și twistul necesar într-o comedie romantică croită după tiparul unei actualități pline de dinamism. Orizontul moral se articulează clar în acest film care are ambiția de a conferi și un climat social în care domnesc precaritatea și xenofobia (de altfel, un reportaj pentru televiziune menționează Brexitul).
În descendența filmelor britanice despre Crăciun (“moștenire” de la Charles Dickens), Last Christmas mixează perspectiva morală și pictura realistă (grăitoare sunt secvențele despre situația imigranților croați și condiția de ființă «fără adăpost» a lui Kate/Katharina – numele real al eroinei). Sub aerul candid, se derulează – totuși – o dramă: “Cine sunt eu?” îl întreabă Kate pe Tom. Căutarea de sine devine problema de fond a eroinei. O tinerică care hălăduie pe străzile luminoase ale Londrei sau se aciuează prin casele amicilor ori în casa din copilărie, care își uită situația medicală îmbibându-și visurile în alcool, luând totul în glumă – nu pare defel serioasă. Exista, deci, nevoia acelui personaj – “ilustrul necunoscut” – care să îi accepte unicitatea acestei fete disperate. «Crăciunul trecut, ți-am dăruit inima mea.» – acesta devine laitmotivul peliculei, chiar dacă există și acel twist necesar pentru o comedie romantică menită să cultive spiritul Crăciunului (miracolul). Melodia e revelatoare: din primele cadre ale filmului, o regăsim pe puștoaica/Kate intonând de zor, alături de alți tineri din fosta Iugoslavie, cuvintele programatice ale hitului formației Wham!, sub privirile surorii mai mari și ale părinților.
În acel context cvasi-deprimant (relațiile conflictuale din sfera familială, amicală, profesională și civilă), Kate îl va întâlni pe trentagenarul elegant care o va învăța cum «să deschidă ochii», fie și după ce se curăță de “norocul” lăsat din cer de un porumbel. După ce fusese catalogată, succesiv, în funcție de indivizii cu care interacționa, drept “nesuferită”, “egoistă”,“geloasă” sau “nepăsătoare”, tânăra se va regăsi pe sine. În buna tradiție a comediilor romantice, parcursul moral al eroinei o va conduce spre reconcilierea cu cei din jurul său.
În concluzie, cineastul Feig a fost sigur de reușită când le-a înmânat partiturile actorilor din distribuție și echipei “banderola” din hârtie creponată inscripționată cu Heal the Pain /«Calmează durerea ». Prin urmare, spectatorul nu se va lăsa copleșit de comunitatea improvizată a celor fără adăpost, de reuniunie și problemele imigranților, deoarece Paul Feig este un cineast discret, dar perfecționist. Maestru al comediilor populare, regizorul amestecă, cu bună știință, genurile cinematografice (într-un fel de crossover), cu scopul de a oferi o comedie aptă să mulțumească atât femeile, cât și bărbații. Contrar schemelor clasice ale comediilor romantice, Last Christmas mizează pe dimensiunea miraculoasă din miezul tuturor poveștilor de Crăciun (moștenite din textele victoriene). Dacă montajul desenează un raport de cauzalitate între idilă și îndrăzneala progresivă a legăturilor interumane, versantul fantastic unește intențiile cineastului. Chiar dacă trădează schema clasică a comediilor romantice de odinioară, presară puțin «realism magic», originala peliculă omagiază muzica de bună calitate și spiritul Crăciunului.
Regia: Paul Feig
Scenariul: Bryony Kimmings, Greg Wise și Emma Thompson
Imaginea: John Schwartzman
Decorurile: Gary Freeman
Costumele : Renee Ehrlich Kalfus
Montajul: Brent White
Muzica: Theodore Shapiro
Distribuția:
Emilia Clarke – Kate
Henry Golding – Tom
Emma Thompson – Petra
Michelle Yeoh – Santa
Durata: 1h43
Citiţi şi
Albă ca zăpada fără cei șapte pitici
What’s Love Got to Do with It?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
