Zilnici, aproximativ 4000 de copii se apucă de fumat, conform statisticilor. Copilul meu este unul dintre ei. Ce ne sfătuiește psihologul pe noi, părinții, în astfel de situații?
Studiile arată că majoritatea adulților fumători au aprins prima țigară cu mulți ani înainte de finalul liceului. Cauza principală pentru care adolescenții sau chiar copiii se apucă de fumat este de obicei presiunea colegilor fumători, „nu ești primit în gașcă dacă nu fumezi cu ea”.
Care ar fi cea mai corectă strategie din partea părintelui pentru a-și ajuta copilul să rămână „strong” în fața acestei tentații ?
Am stat de vorbă cu Alina Milea, psiholog și psihoterapeul cognitiv-comportamental despre motivele pentru care adolescenții sau chiar copiii încep să fumeze, care trebuie să fie reacția părinților și cum îi putem ajuta pe „cei mici” să traverseze perioada acestei încercări.
De ce se apucă adolescenții sau chiar copiii de fumat?
Fumatul se încadrează în rândul comportamentelor de dependență, alături de consumul de alcool, consumul de droguri și practicarea jocurilor de noroc. Conform OMS (Organizația Mondială a Sănătății), mai mult de 4 milioane de decese raportate anual în lume sunt corelate cu acest obicei. Aproximativ 4000 de copii se apucă de fumat în fiecare zi, dintre aceștia, 1500 sunt adolescenți mai mici de 18 ani.
Motivele pentru care adolescenții se apucă de fumat sunt multiple: curiozitatea, influența colegilor și prietenilor, unul dintre părinți este fumător sau chiar amândoi, pentru a-și diminua apetitul și a pierde în greutate, pentru a socializa mai ușor și, nu în ultimul rând, ca metodă de gestionare a stresului. Studiile arată că 86% dintre tineri se apucă de fumat pentru a-și controla variațiile dispoziției și a face față emoțiilor negative.
Cei mai mulți dintre adolescenți își doresc să aibă prieteni și să facă parte dintr-un grup, dar nu toți se vor apuca de fumat, chiar dacă unii dintre prietenii lor fumează deja. Unii vor fi curioși și vor încerca, dar nu vor dori să continue să fumeze dacă nu au o predispoziție spre comportamente adictive. Cu alte cuvinte, dorința de a fi acceptat de gașcă nu este o cauză în sine pentru care adolescentul se apucă de fumat, ci doar factorul declanșator care determină structurarea comportamentului de dependență.
Cum combatem „pălăria de cool” a fumatului? Fumatul este asociat în mintea copilului cu independența, rebeliunea.
Tot ceea ce este interzis va fi „cool” pentru adolescentul care își dorește să devină autonom cât mai repede și să scape de controlul părinților. În încercările lor de a-și câștiga cât mai repede independența, tinerii se vor implica în tot felul de comportamente, mai mult sau mai puțin nocive.
Dar simpla expunere la nicotină la îndemnul prietenilor nu îl va transforma pe copil în fumător. Dacă acesta va continua să fumeze o perioadă îndelungată și va deveni dependent, acest lucru se va întâmpla pentru că deja prezintă acest risc.
Agresivitatea părintelui va întărâta și mai mult copilul, mult mai bună este empatia
Părinții care întrețin o relație apropiată cu copiii lor au mai puține șanse de a fi luați prin surprindere și, mai mult ca sigur, vor interveni înainte ca lucrurile să se agraveze. Acest lucru presupune ca părinții să fie atenți, consecvenți și să nu se teamă să pună întrebări dificile sau să stabilească limite ferme, atunci când este cazul. Când părintele își dă seama că adolescentul său s-a apucat de fumat adesea are o reacție agresivă acuzând copilul de inconștiență și cerându-i imperativ să renunțe la acest obicei. Acest lucru determină copilul să se revolte în fața autorității parentale sau să se ascundă și să mintă. O alternativă la acest comportament ar fi ca părintele să încerce să empatizeze cu copilul, să adopte o atitudine non-judicativă, să încerce să înțeleagă ce l-a determinat să se apuce de fumat, ce înseamnă această experiență pentru el, care sunt beneficiile pe care le obține fumând. Odată ce copilul se va simți înțeles de către părinte fără să fie judecat, acesta va fi mai deschis pentru a înțelege riscurile pe termen lung ale fumatului. Fiind susținut de către părinte, copilul va reuși să găsească alte căi pentru a a obține beneficiile pe care i le oferă fumatul.
Sondajele arată că 95% din copiii fumători sunt convinși că se vor lasă până la terminarea facultății. Cât de ușor sau greu este în realitate să te lași de fumat după câțiva ani? Greutatea de a te lăsa de fumat are legătură cu numărul mic de țigări arse zilnic? Toți copiii vin cu argumentul că fumează doar 2-3 țigări pe zi.
Dintre toate comportamentele adictive, consumul de tutun este unul dintre cele mai la îndemână. Tutunul este disponibil legal, intens promovat în mass media și este un obiect al dependenței tolerat din punct de vedere social. Din această cauză, tinerii care se apucă de fumat au impresia că pot renunța foarte ușor la acest obicei de îndată ce vor dori acest lucru.
În realitate însă nu se întâmplă așa, după ce au fumat un an sau doi, tinerii constată că le este foarte greu să renunțe, cu toate că se străduiesc și înțeleg pericolele la care se expun din cauza fumatului.
Citește tot articolul aici.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
