Cu toții iubim Crăciunul, dar mai ales atmosfera magică, creată în jurul său, care se întinde pe mai bine de o lună. Poate că această sărbătoare este, în special, pentru copii. Dar… cine nu se simte copil de Crăciun?!
E drept, atunci când eram mici, era îndeajuns să știm că se apropie venirea Moșului, pentru a simți o imensă bucurie. Fără prea multe luminițe prin orașe sau pe la casele oamenilor, cu brazi de Crăciun, care erau mai degrabă… molizi. Cu globuri colorate, dar cam puține, așa că pomul festiv era, mai ales, împodobit cu bomboane. Beteala argintie, care sclipea așa de frumos, puțină și ea, căci o aveam de pe vremea când părinții noștri erau foarte tineri și se găsea, pe atunci, în magazine. Ea era, însă, înlocuită cu succes de lanțuri lungi, din hârtie colorată, confecționate chiar de noi, copiii casei, frați, surori sau verișori, sub îndrumarea atentă a bunicilor, bucuroși și ei că această activitate ne ținea cuminți o bucată destul de lungă de timp…
Ne străduiam, pe cât puteam, să fim mai cuminți în acea perioadă de iarnă, căci știam bine că Moșul vede tot și cântărește bine ce cadouri va primi fiecare, în funcție de cât a fost de merituos și de ce poezii, care mai de care mai frumoase, avea să îi recite în seara de Ajun.
Dar iată că, acum, nu ne mai mulțumim să ne imaginăm sania lui Moș Crăciun… Și nici nu mai așteptăm, cuminți, lângă brad, venirea lui. De parcă nu mai suntem siguri că ne mai știe adresa și va veni la noi, negreșit, încărcat cu daruri, ca odinioară… pe atunci când, poate că singura podoabă de pe străzi era… zăpada. Așa că… pornim în căutarea lui.
Și vrem să ne convingem de existența sa, căutându-l în luminițele colorate de pe străzi. În tarabele cu dulciuri, decorațiuni artizanale și vin fiert. Ba, uneori, mergem peste hotare, să vedem dacă străinii îl așteaptă mai cu fast decât noi.
Și, e drept că târgurile de Crăciun sunt spectaculoase, iar noi, încet-încet intrăm în atmosfera magică a celei mai așteptate sărbători de peste an. Care, poate că este atât de frumoasă, tocmai pentru că este ireală.
O construiam mai ușor în minte atunci când eram copii… acum avem nevoie, însă, de ajutoare. Și trebuie să vedem cu ochii noștri ceea ce în copilărie doar ne imaginam. Știu că, pe atunci, mi-aș fi dorit să agăț în pom halvițe colorate în alb și roșu, în formă de baston și, poate, câțiva soldăței din lemn, frumos colorați, așa cum vedeam în filmele americane sau în desenele animate, care rulau la televizor, la vecinii noștri sârbi.
Abia acum am ajuns să mi le cumpăr. Ba chiar să îi admir, îndeaproape, pe simpaticii soldați, frumos ciopliți, chiar în mărime naturală, pe la diverse târguri de Crăciun.
Nu mi-aș fi dorit, însă, ca realitatea să ne coboare cu picioarele pe Pământ, tocmai când noi priveam, din nou, spre Ceruri… după sania cea zburătoare și trasă de reni. Căci timpurile au transformat, printr-o magie crudă de această dată, pe câțiva dintre frumoșii soldați de lemn, într-unii cât se poate de reali… care se plimbă, sacadat, printre noi, vizitatorii târgurilor de iarnă de peste hotare, să ne ajute să avem, într-un fel ciudat, dar cât se poate de real… un Crăciun fericit!
Guest post by Ramona Dogaru
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Spiridușul din bradul de Crăciun
N-am avut niciodată în curte brad
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
