Întotdeauna mi-a plăcut să cred că există câtuși de puțin ceva frumos în fiecare om. Unii oameni au acel frumos ingenuu, observându-se discret că așa s-au născut ei, buni și frumoși, de ți-e mai mare dragul când le ești în preajmă, oameni care sunt pâinea lui Dumnezeu și care îți fac ziua mai frumoasă poate chiar atunci când ai mai mare nevoie de o vorbă bună. Pentru mine acești oameni sunt o raritate și cunosc destul de puțini, din păcate. De obicei, aceștia sunt cei cu care rezonez, pentru că îi cunosc de departe și pentru că am nevoie de ei în viața mea, așa cum fiecare are nevoie.
Dar pe de altă parte, se pare că cei mai mulți dintre noi am greșit cu ceva într-o altă viață sau poate chiar în aceasta, pentru că facem ce facem și dăm de niște snobi obraznici, care nu numai că ne strică ziua, ne mai și enervează până ne doare stomacul și apoi tot ei sunt cei care nu înțeleg ce Doamne iarta-mă au făcut și uite cum ești tu ăla rău și arogant.
Păi, măi, dragi snobi, cum aș putea eu să reacționez la obrăzniciile voastre care nu se mai opresc și tot vin și mă enervează? De exemplu, m-am apucat odată să spun că fac parte dintr-un grup al oamenilor care au pisici, și cum eu acasă am trei, m-am gândit că nu mi-ar strica niște sfaturi de acolo. M-am mai apucat să zic și că în acel grup suntem undeva la peste 60.000 de membri. Ce credeți că îmi spune o snoabă? „De-aia se duce țara asta de râpă!” Serios? Țara se duce de râpă din cauza mea, care fac parte dintr-un amărât de grup, nu din cauza snoabei care e o obraznică peste măsură și îi place să arunce cu jigniri în stânga și-n dreapta. Pun pariu că nici nu iese la vot, pentru că „nu o interesează politica, dragă”!
Snobii sunt o specie care înflorește, iar eu sincer i-aș fi preferat pe săracii dinozauri, chiar aș fi preferat să mă alerge unul în drum spre muncă sau spre Mega, decât să am de-a face cu astfel de oameni în fiecare zi. Cred că, până și în junglă, animalele sunt cu mult mai civilizate decât multe persoane care trăiesc în România. Deci din comparația mea reiese că în România e mai rău decât în junglă. Fair enough, aș zice!
Citiţi şi În viaţa mea de aproape 28 de ani…
Nu e greu deloc să fii om, ba din contră, este mai mult decât simplu, doar trebuie urmat un set riguros de reguli, care-s chiar puține și sunt aproape sigură că am găsi cu toții o cale să nu ne mai amărâm zilele:
- Elementarul salut salvează situația: „Bună ziua!” și „La revedere!” atunci când trebuie, adică mereu, și nu mai ești un snob needucat!
- Dacă îți faci vreun plan care îmi implică timpul sau banii și dorești ca eu să te ajut în acel plan pe care tu l-ai ticluit singur, tot ce trebuie să faci este să mă întrebi dacă sunt de acord ca tu să hotărăști ce să fac cu banii și cu timpul meu. Evident, nu voi fi de acord, măi, snob obraznic, dar faptul că întrebi sau că măcar anunți te face puțin mai om, pentru că în acest moment ești un sub-om. Chestia asta chiar e pățită și de atunci am zis că nesimțirea nu mă mai șochează, chiar nu mai are ce altceva să mă șocheze. Astfel de lucruri se întâmplă în familie, acolo unde mai toată lumea își dă arama pe față.
- Vârsta nu e o scuză. Chiar dacă ești mai bătrân decât mine, asta nu înseamnă că eu sunt un gunoi și tu o nestemată prețioasă. Poartă-te cum trebuie cu fiecare, fără să ții cont de vârstă, statut social sau orice altceva.
- Dacă îmi ești neam (mai mult prin alianță sau de foarte departe) asta nu înseamnă că îți voi permite să fii mai familiar decât îmi ești. Îmi rezerv dreptul să nu îți suport snobismul și lipsa de creier.
- Iarăși, dacă ești printre neamuri, nu înseamnă că poți să te duci la oala cu friptură și să te delectezi din toate bucățelele mușcând câte o gură și să le pui la loc. Nu știu ce a făcut mămica ta atunci când erai tu mic (sau mică), dar s-a ocupat de orice altceva în afară de educația ta. Și pe asta am văzut-o, recunosc că am fost puțin șocată și că nu am mâncat deloc friptură, ha ha.
- Atunci când doi oameni discută și te nimerești și tu pe acolo, tot ce trebuie să faci este să nu îi întrerupi cu o cretinitate. Ai ceva relaționat cu subiectul? Dacă ai, bagă-te cu grație. Dacă nu ai, taci! La fel și când cineva vorbește la telefon. Ce crezi că rezolvi dacă îmi țipi în ureche că trebuie să-mi zici ceva? Îți zic eu ce. Mă enervezi, iar tu ești de-o penibilitate crasă.
- Dacă acasă îți place să țipi, să urli și să faci vocalize, oricât de mult ți-ar plăcea, atunci când te găsești în societate trebuie să-ți ții gura. Te-a nedreptățit cineva? Ok, rezolvă lucrurile cu calm. Să știi că se poate. E nevoie doar de puțin exercițiu.
Spun snobism pentru că acești oameni cred că numai ei le știu pe toate, că sunt un fel de mama Omida și îți pot hotărî viitorul, ei mereu știu mai bine decât tine sau alții. Aceștia sunt aceiași oameni care preferă înțepăturile mizerabile în defavoarea discuțiilor civilizate, iar eu efectiv nu îi mai suport. Sunt absolut convinsă că fiecare dintre noi a trecut și trece prin asemenea situații, și mai sunt convinsă că setul de reguli mai poate fi completat, dar niciodată respectat de cine trebuie. Bunul simț se pierde, se rarefiază cu fiecare generație și e greu să mai fie prins din urmă. Educația este baza societății, iar dacă nu o răspândim, civilizația mai are un pic și se stinge, făcându-le și mai mult loc acestor snobi obraznici.
Guest post by Bar Ayeli
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Vedere din trafic: cum arată o societate cu nervii la pământ
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
