În cea mai bună dintre lumile posibile, o doctoriță tânară se sinucide; de stres, de epuizare, de suprasolicitare; bănuiesc, și din cauza efortului permanent de a se integra într-o lume în care era, pentru o parte în creștere a populației, doar ca o altă imigrantă venită să perturbe armonia socială. A cedat. Un oficial declara, cinic, că “din dor de țară”. Exploatarea și disperarea nu intrau în calcul. Bine că măcar limitele mobilității forței de muncă, mult ridicate în slăvi, sunt implicit recunoscute…
Fiecare asemenea caz, căci nu e primul și nici unicul, este o tragedie. Ar trebui învățat din el că ceva e putred în sistemul în care trăim. O asemenea tragedie e ca un sacrificiu făcut pentru a ne deschide ochii. Oare i-au deschis destui și suficient pentru a schimba ceva?! Aș vrea să sper că nu e încă o moarte în zadar… Odihnește-te în pace, Simona! Ai muncit în 37 de ani cât pentru multe vieți…
N.red. Simona, în vârstă de 37 de ani, lucra ca medic anesteszist la un spital din Châteauroux, un oraş din centrul Franţei, și a luat decizia de a-și pune capăt zilelor la sfârșitul unei săptămâni în care lucrase 78 de ore. Avea un băieţel de şase ani şi un soţ care urma să înceapă o formare pentru a lucra pe ambulanţă.
Citiţi şi
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Enzime digestive vs. probiotice: care sunt diferențele?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.