“Alina s-a născut într-o familie de romi, însă atât tatăl, dar mai ales mama ei, au înţeles cât de importantă este educaţia şi au împins-o de la spate să înveţe. Erau săraci, dar nu au renunţat niciodată şi când ea a început să înțeleagă eforturile pe care părinţii le făceau ca ea să poată merge la şcoală, a dat tot ce era mai bun din ea. A învăţat cât de mult a putut, a întâlnit şi oameni cu suflet care au ajutat-o, dar a fost şi extrem de talentată. Au fost momente în care a spălat vase ca să se poată întreţine în Londra unde a vrut neapărat să facă un master în regie la Royal Academy. Dar a reuşit. Drumul ei abia acum începe şi sunt convinsă că vom auzi foarte mult de ea de aici înainte, căci talentul şi munca asiduă pe care le-a depus până acum, nu pot rămâne fără rezultat.
“Eu nu sunt mai deşteaptă sau mai talentată decât verişoarele mele. Eu am avut nişte şanse date de profesorii care nu m-au pus în ultima bancă, care m-au meditat gratis şi am avut privilegiul unei pieli mai deschise.” Alina Şerban, actriţă (rolul principal în filmul “Singură la nunta mea”, cu care a intrat în competiția ACID la Cannes) şi prima regizoare de etnie romă (piesa manifest “Marea rușine” semnată de ea se joacă la teatrul Excelsior)
„Singură la nunta mea” la Cannes….
Da, a intrat la selecţia ACID (Association pour le cinéma indépendant et sa diffusion) şi anume din 2500 de filme au fost alese 9, ceea ce e o mare bucurie pentru noi. Selecţia s-a făcut de către oameni ce aparţin cinematografiei din întreaga lume şi fiecare film primeşte un fel de „naşă” sau „mamă adoptivă”, prima care scrie o critică despre film şi care ne-a prezentat în Cannes. Apoi, timp de 1 an de zile ne vor ajuta să ducem filmul în cât mai multe cinematografe, să avem o distribuţie largă.
Noi, acum am intrat în familia Cannes, lucru foarte important pentru film şi pentru noi pentru că altfel, ar fi fost foarte greu să îl distribuim în atâtea locuri. Aşa, foarte multe filme bune nu ajung să fie văzute.
Cum ai ajuns să joci în filmul acesta?
Eram la Festivalul Internaţional Shakespeare, jucam Mercutio (deci se poate) şi dădusem înainte o probă în Bucureşti pentru rolul acesta, mă descoperise un director de casting pe când eu aveam un spectacol lectură al piesei mele „Marea ruşine”. Cu el am dat o probă, apoi fiind la Craiova, el m-a chemat în Bucureşti că venise regizoarea şi voia să mă cunoască. I-am spus că nu pot pentru că repetam peste 16 ore pe zi pentru Mercutio şi spre norocul meu, au venit ei la Craiova. Din spusele regizoarei, au ştiut că sunt personajul de când am intrat în încăpere.
A urmat apoi o întreagă epopee pentru că eram invitată să joc într-un alt film, în aceeaşi perioadă. Şi pentru asta, producţia belgiană a decis să mă aştepte şi au făcut şi schimbări în scenariu, căci nu se potrivea anotimpul filmărilor cu cel din scenariu.”
Citiți continuarea interviului acordat de Alina Ramonei Raduly pentru life.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
