Când Li Zeta îi desfăcu şliţul, ar fi mai avut încă timp să se răzgândească, dar o nesimţire confortabilă îl ţinu răstignit pe canapea. Stătea cu picioarele depărtate şi ceafa rezemată de perna moale, refuzând să se gândească la momentul următor. Era ameţit şi lucid în aceeaşi măsură, ca la un concert live, când orice fir de carne vibrează în ritmul urletelor generale, în timp ce mintea înregistrează fiecare figură, fiecare mişcare, inclusiv greşelile instrumentiştilor şi eventualele bâlbe al solistului.
Se aplecă peste mâinile precipitate, care rulau marginea slipului, curios şi detaşat ca la o lecţie de anatomie. Degetele Li Zetei deveniseră un fel de miriapode. Abia când îi simţi mâinile îngropate în pielea moale, în fine, îl cuprinse groaza. Priveau amândoi spre bucata de carne, ca un rulou, iar pentru un moment scurt se auzi de pe coridor glasul extaziat al unei femei.
None se holbă la Li Zeta, aşteptând cu oarecare veselie reacţia ei în faţa unui penis de 7 centimetri. Ochii li se întâlniră pentr-o scânteiere de secundă. Apoi, limpăitul discret, pe care îl filmase toată noaptea, umplu întreg spaţiul dintre ei. De îndată ce carnea lui înfricoşată se întâlni cu vârful acelei limbi, pe care o filmase din toate unghiurile, îl cuprinse o remuşcare străveche. Nu putea să rămână în poziţia aia. Încercă să se ridice, însă o palmă mică i se înfipse în coaste. Totuşi se răsuci impacientat de gândul unei ratări, care, în viziunea lui, se lega mai mult de rolul decât de bucuriile sexuale. Ca o flamă, prin galeriile întunecate ale hipotalamusului, trecu în fugă o siluetă subţire. Căută cu degetele şoldul femeii, în timp ce silueta din mintea lui alerga, văzută printr-o lentilă anamorfotică. Pe măsură ce-i creştea nemulţumirea de a rămâne statuie imperială, zeci de siluete îi populară mintea. Încercă din nou să se ridice. Apoi îşi înfipse degetele într-un pliu de carne. Printre feţele din galeriile nesfârşite, începură să curgă ochi perfizi, sâni inflamaţi, şolduri arătate ostentativ. În mod neaşteptat, între zecile de guri care îi înfloreau în miezul creierului, apărură şi dinţii mărunţi şi rari, atât de bine cunoscuţi, ai Carinei, ceea ce îl făcu să tresară. Speriat, împinse creştetul Li Zetei şi în aceeaşi clipă îşi strânse sexul în palmă.
O fereastră albită de neon îl conduse spre baie. Ridică tija robinetului şi-şi mută penisul sub jet, ca pe-un cartof stors. Policioara de deasupra chiuvetei era acoperită de flacoane, cutii şi rujuri. Dintr-o sticlă atârna un furtun bombat la capăt, ca o măciulie ghimpoasă.
None se întoarse în cameră şi privi drept în ochii Li Zetei. Aceasta îşi pierduse o lentilă, iar în lumina albă a dimineţii, ochiul ei adevărat strălucea ca un bob de cafea. Îmi pare rău, spuse el, apoi adăugă ceva mai sigur: trebuia să mă laşi şi pe mine…
Îşi luă pachetul de ţigări de pe canapea şi, după un moment de ezitare, adună şi bricheta. Sunt absolut frânt, spuse din nou, vorbim mai încolo, nu-i aşa?
Cântăreaţa nu răspunse, dar când ieşea pe uşă i se păru că în urma lui se revarsă un şuierat amplu, de balon dezumflat.
(fragment din Mămica la două albăstrele, Polirom, 2013)
Citiţi şi
Ceri mult, zise el. Valorez mult, răspunse ea.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
