Intră pe uşă cu un aer plictisit, nici măcar n-o salută, zice că e obosit și că s-a săturat de toate. Ea umblă ca un titirez în jurul lui, încercând să-i intre în voie, să-i smulgă un zâmbet cât de vag, dar zâmbet să fie. Îi așază masa, îl întreabă dacă mai vrea ceva, răspunsul e monosilabic și neinteligibil. De aceea nu știe ce să creadă, mai vrea sau nu?
Încearcă din răsputeri să lege o conversație, despre ce a făcut el astăzi, despre ceva, ce-o fi, numai să fie. Nu iese. Începe să-i povestească cum și-a petrecut ea ziua, ce zi grea a avut la birou, că se bucură că a scăpat și de ziua asta despre care știa că va fi grea, și ce bine e că a ajuns acasă, unde e liniște și sunt doar ei doi.
Replica lui o blochează. Prea liniște și prea singuri. Și dacă tot veni vorba de casă, puteai să gătești și tu ceva care să-mi placă și mie. Și nici să mănânc cum trebuie nu pot, mașina aia de spălat, musai acum trebuia s-o pornești? Să mă bârâie la cap, asta mai lipsea. Și farfuriile de pe suport, de ce nu le-ai pus la locul lor? Nici n-ai apucat să strângi și să calci rufele spălate ieri, că iar speli. N-ai altă treabă decât să speli rufe? Dacă tot vrei să faci ceva, fă ordine prin dulapurile din casă. Sau șterge geamurile sau bate covoarele. Și mai închide din geamurile astea, nu vezi că-i curent?
Îngaimă încet, în timp ce închide o fereastră, că geamurile-s șterse și în dulapuri e ordine, iar rufele le-am călcat.
Mai șterge-le o dată și mai fă o dată ordine în dulapuri, care-i problema…
Trăsni-te-ar… își spune în gând, în timp ce începe să strângă de pe masă și să le pună pe toate la locul lor.
Poftim, în loc să stai și tu să mai vorbim și noi ca oamenii, a dat hărnicia în tine, îl aude iar.
Se întoarce spre el și îl întreabă: despre ce ai vrea să vorbim?
Nu știu, găsește și tu un subiect, măcar atât să faci…
Aha. Bine. N-o mai rabdă sufletul și îl întreabă: vrei să vorbim despre… „unde-i dragoste puțină, lesne-i a găsi pricină?”
Iese din bucătărie cu ochii în lacrimi, dar și abținându-se să nu râdă, văzându-i fața încremenită în uimire. Obținuse, în sfârșit, o reacție, chiar dacă nu era un zâmbet…
Intră în camera de zi, deschide laptopul, caută pe You Tube, iar Lora începe să cânte la volum maxim, „Singur în doi”.
Pe Liana o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Stilul de viață Friluftsliv și câteva imaginare expresii norvegiene pentru stări reale (UMOR!)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
