În 90 de ani de existenţă Casa Gucci a cunoscut multe răsturnări de situaţie până când cei doi G îngemănați au devenit blazonul unui stil de viață rafinat şi brandul a ajuns atât de sus, încât are din septembrie şi un extraordinar muzeu în Palazzo della Mercanzia din Florenţa. Şi cum toate lucrurile extraordinare de pe lumea aceasta au în spatele lor câte o poveste care merită spusă, vă invităm la o călătorie în trecutul Casei Gucci.
De la Guccio, la Gucci – the making of a fashion legend
Povestea începe în casa unui negustor din Florenţa anului 1881 (pe când Monsieur Hermès primise deja de 14 ani medalia de onoare pentru arta pielăriei la Exposition Universelle de la Paris, organizată de împăratul Napoleon al 3 lea), odată cu naşterea lui Guccio, copil căruia ursitoarele i-au menit celebritatea. Şi primul dar care şi-a făcut simţită prezenţa a fost curiozitatea. Aşa se face că adolescentul cu dor de ducă avea să se întâlnească, ca imigrant, avec le glamour et le chique parisienne, şi mai apoi, cu the british way of elegance într-unul dintre cele mai luxoase hoteluri londoneze – Savoy, unde a lucrat ca portar şi a văzut potenţialul genţilor de voiaj de a fi un simbol al statutui social. Cu această experienţă şi cu 30.000 de lire sterline în buzunar, hoinarul Guccio se întoarce în 1920, la Florenţa, unde va deschide un an mai târziu, primul atelier de marochinărie şi primul magazin ce-i poartă numele. Şi din mâinile iscusite ale meşteşugarilor florentini încep să iasă accesorii pentru călărie şi primele modele de încălţăminte, creaţii artizanale din piele de cea mai bună calitate. Dar când criza de materie primă din timpul celui de-al doilea război mondial ar fi putut închide afacerea, Gucci înlocuieşte pielea cu bumbacul, şi genţile din material textil decorate cu inconfundabilele benzi în două culori – roşu şi verde îşi încep drumul spre glorie. În anul 1938, vizionarul Guccio, împreună cu cei trei fii ai săi, Aldo, Vasco şi Rodolfo, deschide noi magazine în Florenţa, şi mai târziu, în Milano şi Roma (1951), în care clienţii tot mai numeroşi din lumea bună a vremii găsesc genţi (dintre care vedetă a devenit “Bamboo” Gucci bag), pantofi (simbolul iconic al mărcii fiind Gucci loafers, comozi şi eleganţi, fără şiret, cu aplicaţia metalică inconfundabilă, singurii de acest fel expuşi la Muzeul de Artă Contemporană din New York), dar şi mătăsuri şi tricotaje.
Dar faima Casei Gucci avea să depăşească hotarele Italiei abia în 1953, când, în ciuda obiecţiilor tatălui lor, care avea să moară în acelaşi an, cei trei fii pornesc în cucerirea Lumii Noi şi deschid primul magazin chiar în excusivistul Manhattan. Au urmat magazinele din alte oraşe americane cu mulţi milionari pe metrul pătrat, Palm Beach, Beverly Hills, dar şi la Paris, Londra şi Tokyo. Succesul cel mare aveau să vină însă în anii ‘60, când Gucci îşi diversifică produsele din piele, hainele şi accesoriile şi le promovează prin campanii publicitare îndrăzneţe. Tot atunci casa de modă adoptă ca logo dublul G, intrând în familia selectă a logo-urilor cu literă dublă – Chanel şi Fendi, iar brandul devine preferatul vedetelor de la Hollywood. Peter Sellers, Grace Kelly sau Elizabeth Taylor poartă geanta unisex Gucci “Hobo Bag” şi Gucci devine simbol al luxului şi eleganţei alături de alte mărci exclusiviste.
Declinul şi renaşterea Casei Gucci
Compania a prosperat şi în anii ’70, dar un deceniu mai târziu, disputele interne au adus Casa Gucci la un pas de dezastru. Maurizio Gucci, fiul lui Rodolfo, a preluat conducerea companiei după moartea tatălui său în 1983, înlăturându-l pe unchiul său Aldo, în cele din urmă arestat pentru evaziune fiscală. Dar Maurizio s-a dovedit a fi un preşedinte slab şi cinci ani mai târziu, s-a văzut nevoit să dea jumătate din acţiunile Casei Gucci companiei Investcorp din Orientul Mijlociu. În 1993, Maurizio a vândut şi restul acţiunilor, iar doi ani mai târziu, va fi asasinat la Milano de către ucigaşi plătiţi chiar de fosta sa soţie, Patrizia Reggiani. Între timp, noii investitori l-au numit preşedinte executiv, în 1995, pe avocatul familiei, Domenico De Sole. Alegerea lor a fost extrem de inspirată, deoarece cu Domenico pe post de CEO şi cu designerul american Tom Ford ca director creativ încă din 1993, brandul Gucci renaşte în numai trei ani. Ford, împreună cu alţi designeri, printre care şi Calvin Klein, au susținut saltul inovativ și creativ către moda secolului XXI rămânând devotaţi valorilor Gucci. Genți, pantofi și accesorii de piele, ornamente celebre, mătăsuri și tricotaje purtate de staruri hollywoodiene, nobili englezi, afaceriști japonezi, dandy parizieni… şi Gucci a devenit lumea celor pentru care luxul este alegerea firească. Ideile lui Ford au salvat de fapt brandul, acelaşi designer pe care, ironia sorţii, Maurizio Gucci nu l-a ascultat, ba, mai mult, era cât pe-aci să-l concedize la începutul carierei pentru ideile lui care i s-au părut mult prea îndrăzneţe. Fiindcă în creaţiile sale Tom Ford a mizat pe sexul exprimat prin senzualitate, feminitate şi stil, şi deloc paradoxal, noul look Gucci a adus Casei de modă o faima fără precendent.
Anii de după Tom Ford
A urmat globalizarea brandului Gucci și transformarea lui dintr-o afacere de familie într-un concern internaţional. Grupul Gucci a preluat mărci faimoase precum Yves Saint Laurent Rive Gauche, Bottega Veneta, Boucheron, Sergio Rossi și s-a asociat cu nume celebre din industria modei: Stella McCartney, Alexander McQueen sau Balenciaga. Listarea la bursă și preluarea mărcii de ceasuri Severin-Montres (redenumită Gucci Timepiece) au urmat firesc acestei dezvoltări spectaculoase. În 2003, însă se întâmplă schimbări importante la vârful companiei: Domenico del Sole şi Tom Ford părăsesc firma, în urma preluării a 60% din acţiuni de către grupul francez PPR (Pinault-Printemps-Redoute) condus de François Pinault. Mark Lee devine CEO al diviziei Gucci şi trei designeri tineri, crescuţi de Ford, John Ray, Alessandra Facchinetti şi Frida Giannini duc mai departe povestea Gucci. 
În 2006, Frida Giannini este numită Creative Director pe întregul brand şi devine motorul unei prosperităţi uluitoare. Sub bagheta ei rădăcinile autentice ale Casei Gucci devin o sursă puternică de inspiraţie, produsele de referinţă ale mărcii renasc şi tehnici vechi de 90 de ani sunt folosite astăzi alături de tehnologiile avansate care permit mărcii să rămână alertă şi în vogă pe o piaţă atât de competitivă. În acest spirit, în 2009, Geaninni creează, păstrând stilul original şi calitatea excelentă a lucrăturii, geanta “New Jackie”, după un model din 1950 care fusese preferatul lui Jacqueline Onassis.
Îndelungata expunere a brandului nu i-a erodat valoarea, Gucci a fost şi este o marcă vie, în continuă schimbare de materiale, accesorii și soluții creative, aşa cum au fost de-a lungul anilor materialele impermeabile, satinul, imprimeurile cu fluturi și flori de pe eșarfele de mătase sau cataramele și încuietorile double-G. “La Pelle Guccissima”, de exemplu, este o colecţie care păstrează, prin execuţia şi calitatea produselor, conceptul liniei tradiţionale Gucci foarte apreciate de cunoscători. Cum de altfel, peste tot în lume, genţile de mână, de voiaj, pălăriile, pantofii, etui-urile pentru iPod, chiar şi feţele de pernă, purtând cele două două tipuri de logo-uri, dublul G sau ecvestrul „horsebit”, sunt best-sellers. Şi fiindcă veni vorba de cai, campioana mondială la proba de sărituri cu calul peste obstacole, Edwina Alexander, va fi sponsorizată de Gucci la Jocurile Olimpice de la Londra, din vara anului viitor. Întâmplare, sau nu, Frida Giannini este pasionată de echitaţie din copilărie, aşa încât costumul Edwinei şi harnaşamentul calului vor ieşi din mâinile unei femei căreia lumea cailor îi este la fel de dragă ca şi istoria bogată a Casei Gucci.
Gucci în România
Magazinul Gucci din Bucureşti şi-a deschis porţile la jumătatea lunii martie, 2011. Pentru inaugurarea magazinului, Frida Giannini a creat o ediţie limitată de şapte genţi după modelul “Gucci 1973” cu eticheta “Bucharest Exclusive” care au fost licitate în scopuri caritabile. Suma strânsă a fost de 28.900 euro, fonduri care au fost direcţionate către UNICEF. Magazinul de pe Calea Victoriei este decorat în stilul Art Deco cu marmură, lemn de trandafir, sticla mată, nuanţe calde de auriu, oglinzi şi geamuri fumurii, ce anunţă o nouă eră în isotria brandului. Acesta este un colţ din regatul rafinamentului, în care fiecare dintre clienţi se simte înnobilat de blazonul double-G al unui italian legendar.
Şi dacă nu v-am spus totul despre istoria familiei Gucci, aşa cum ne-au obişnuit italienii, este şi pentru că la fel de obişnuit este în tradiţia florentină să ţii secretele de familie sub cheie. Importantă este, până la urmă, moştenirea. Aşa că, Grazie, Signore Gucci! De Guccibus non disputandum!
Citiţi şi
Idei de cadouri pentru femeile care apreciază rafinamentul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
