Despre obezitatea la copii, despre părinți care le cumpără câte două ciocolate pe zi, despre părinți care nu merită să fie părinți, despre cum s-ar putea totuși schimba lucrurile. Cu Simona Tivadar, medic specialist în diabet, boli nutriție și metabolism, într-un interviu pentru Life.ro, din care redăm acest fragment.
“…Apoi, copilul care este grăsuț din pricina faptului că mănâncă prea mult sau greșit, nu trebuie dus la doctor, ci părinții lui trebuie să stea de vorbă cu doctorul.
Copiii nu au salariu, copiii nu se hrănesc cu ce doresc, ci cu ceea ce le pun părinții lor la dispoziție. Responsabilitatea copilului obez îi revine 100% părinților și/ sau bunicului care îl îngrijește. Dacă aceste două categorii nu reușesc să se pună de acord cu doctorul, copilul este pierdut.
Da, dar „nu m-am putut înțelege cu el”…
Cum adică? Sunteți nebuni? Oamenii au fost deportați în Bărăgan cu copii cu tot, copii care veneau din familii unde aveau la dispoziție și ciocolată și alte bunătăți. Credeți că vreunul dintre copiii aceia a făcut o criză de nervi că nu are ciocolată?
Să îți fie rușine când ai așa un nivel de justificare! Copilul nu este responsabil pentru ceea ce mănâncă. Care sunt criteriile după care un copil poate să aleagă ceea ce este sănătos sau bine pentru el? Noțiunea de sănătate se formează în creierul nostru după vârsta de 25-30 de ani. Copilul este victima obiceiurilor proaste din familie și a felului greșit în care a fost hrănit, iar părinții trebuie să-și asume asta.
Când fac astfel de afirmații ipocrite, părinții trebuie să se gândească cine au fost ei la vârsta respectivă, la vârsta de la 5 ani, de 8 ani, etc. Dumneavoastră vă gândeați la mâncare, la cum să vă construiți farfuria ideală când erați mică? Cum poate să se gândească la asta un copil care încă mai crede în Moș Crăciun și în zâne? Câtă cruzime trebuie să ai ca să-i pui în spate unui copil responsabilitatea de a se hrăni? Nu meriți să fii părinte, sincer.”
Continuarea, aici.
Citiţi şi
