Într-o atmosferă sufocantă, conectați la cea mai înaltă tensiune, asistăm – fascinați – cum Sicario* reinventează, cu măiestrie, thrillerul. Chiar din titlu – care desemnează un asasin plătit – quebechezul Denis Villeneuve ne va arunca într-o capcană, pentru că nu se va ocupa doar la criminalii angajați în luptele de gherilă dintre cartelurile de droguri. Tocmai de aceea, va trebui să facem apel la un al doilea nivel de lectură al termenului, fiindcă profunzimile sufletului omenesc pot ascunde multe enigme, uneori, bine disimulate. Cu o carcasă de thriller de tip mainstream, lungmetrajul nominalizat la Palme D’Or (2015) pare mai puțin alambicat decât Enemy și oferă o imagine vie pentru ceea ce numim lupta contra drogurilor.
Zona de frontieră dintre SUA și Mexic a devenit un teritoriu în care nu funcționează nicio lege. Kate Macer (Emily Blunt) – o tânără idealistă, recrutată de FBI – se înrolează pentru a sprijini un grup de intervenție. Această formațiune de elită este dirijată de forțe guvernamentale. Îndrumat de un consultant enigmatic, grupul se lansează într-un periplu clandestin, în dorința de-a lichida un important lider al cartelului mexican. Însă, misiunea, mult mai periculoasă decât se aşteptase inițial, îi forţează tinerei femei toate valorile morale cu care a fost crescută și o obligă să-și testeze limitele, în lupta pentru supraviețuire.
Așa cum, deja, și-a obișnuit spectatorii, Denis Villeneuve contopește două filoane într-o singură peliculă, așezată pe un soclu narativ de tip dantesc. În Sicario, există un thriller senzaționalist, pe fundalul luptelor contra narco-teroriștilor, dar și confruntarea eroilor cu sinele, adesea întunecat. Pe canavaua luptelor de gherilă, se va țese și povestea celor doi membri FBI, Kate și colegul său, prinși în ghemul conflictului geopolitic. Tânără și ageră, Kate este solicitată să participe la o misiune în El Passo. Se descoperise, într-o casă din Arizona, un periculos bârlog. Obiectivul era acela de a-l captura pe temutul baron mexican al drogurior. Deși pornise dintr-un cadru legal, Kate pricepe, îndată, că situația era complexă, iar atmosfera de-a dreptul tenebroasă față de ceea ce-și imaginase. Prezența sa nu servea decât ca alibi pentru șeful ei ierarhic, Matt (Josh Brolin). Întotdeauna, un agent FBI este necesar pentru a valida comportamentul celuilalt coechipier. Tânăra simte – pe pielea ei – că asemenea mișcare presupune acțiuni cojugate ale forțelor militare americane și ale poliției mexicane, în care cele câteva execuții sumare nu asigurau protecția civililor. În asemenea situație, Kate se confruntă cu probleme de conștiință, fiind tentată să-și abandoneze postul. Trebuie să păstreze liniștea și să-și protejeze astfel promițătoarea carieră ori să divulge seria de informații compromițătoare pentru alții? Dilemele tinerei femei oferă un tablou în care emoțiile sunt de-o mare intensitate. Filmată de mâna unui maestru, această peliculă are anumite pasaje cu o atmosferă încărcată, similară celor din Se7en sau Mulholland Drive.
Primele scene ale filmului sunt sufocante și explozive; în orășelul din Arizona, echipa FBI intervine în trombă. Asaltul asupra clădirii se declanșează dinspre obscuritatea casei-vizuină spre direcția blindatelor forțelor polițienești. În toată masa neagră cvasi-supranaturală, apariția explozivă poate fi una alegorică. În felul acesta, se va insinua mereu, pe tot parcursul filmului, sugestia că răul există în fiecare dintre noi. Câteva secunde mai târziu, agenții vor descoperi o a doua gaură. Villeneuve adoptă un limbaj cinematografic înțesat de negru. Această radiografie a răului orginar necesită mai multe niveluri; o primă formă o reprezintă experiența aproape inițiatică pentru Kate, apoi operațiunea întreagă e zugrăvită precum o luptă dintre bine și rău, ca un western de secolul al XXI-lea. Coloana sonoră, semnată de Jóhann Jóhannsson, agită și mai mult spiritele și ridică tensiunea, într-o simfonie sălbatică. Lansată în această misiune, tânăra se confruntă cu diferite conduite, viziuni total opuse, într-un labirint-purgatoriu. Deși mediul este unul real, concret, cineastul ne trimite spre abstract, ca în filmele lui David Lynch. După ce ne prezintă un personaj halucinant – Alejandro (Benicio del Toro) – a cărui cruzime ne amintește, pentru o clipă, de Javier Bardem din No Country for Old Men, realizatorul filmului ne apropie și de zone mai luminoase.
Acele prize aeriene sau berlinele negre ale forțelor de poliție care șerpuiau către Juarez devin un balet vaporos ce traduce contaminarea unui spațiu bolnăvicios cu entități mai puțin periculoase. Grație operatorului Roger Deakins, putem sesiza confuzia emoțională pe care o traversează Kate. Divorțul, din care abia ieșise, complică și mai mult situația în care ea se află deja. O femeie tânără, într-o slujbă ce lesne o poate face victimă a sexismului (bărbații care fac presiuni din pricina fizicului ei sau o forțează să li se subordoneze) rezistă situațiilor fără să devină vreo neo-Rambo. Eroina lui Villeneuve își afișează atât forța, cât și vulnerabilitatea, își păstrează convingerile și profesionalismul, știe să încaseze loviturile, dar e în stare să și riposteze. Duelul contra lui Alejandro ne-o înfățișează ca pe o forță și o conștiință nepătată, dar care poate fi oricând înșfăcată de obscuritate.
Departe de o tratare superficială, maniheistă, maniera lui Villeneuve este una subtilă în care picură, tentație, ispite și configurează monstrul ascuns în fiecare, pe fondul unor crize politice și sociale. În spatele cartelurilor și al forțelor de poliție, pândește nihilismul:„Homo homini lupus est/Omul este lup pentru om.”
Regizor: Denis Villeneuve
Scenarist: Taylor Sheridan
Compozitor: Jóhann Jóhannsson
Operator: Roger Deakins
Producător: Basil Iwanyk, Thad Luckinbill, Edward McDonnell, Molly Smith
Monteur: Joe Walker
Distribuţia:
Emily Blunt (Kate Macer)
Benicio Del Toro (Alejandro)
Josh Brolin (Matt)
Jon Bernthal (Ted)
Victor Garber (Jennings)
Raoul Trujillo (Rafael)
Maximiliano Hernández (Silvio)
Premii, nominalizări, selecţii:
Cannes (2015) – Palme D’Or , nominalizat: Denis Villeneuve
*Sicario a făcut parte din selecția de filme prezentate la Les Films de Cannes a Bucarest 2015.
Citiţi şi
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
O răceală abisală – The World After Us
O puternică pledoarie pentru educație – The Exam
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
