Să fie vorba (tot) despre „Panem et circenses”/pâine şi circ ? Mai degrabă glamour și circ – pare să ne sugereze pelicula The Greatest Showman, care antrenează și seduce toți membrii familiei.
Phineas Taylor Barnum a fost considerat un vizionar, ba chiar „un prinț al șarlatanilor” – exloatând apetența publicului pentru un anumit gen de divertisment. Nimic uimitor în faptul că Hollywoodul s-a oprit asupra acestei célèbre figuri și-a oferit publicului o biografie cinematografică, sub formă de comedie muzicală. După Moulin Rouge!, Les Misérables și La La Land, The Greatest Showman a adus un nou suflu această linie de musicaluri. The Greatest Showman e departe de a împărtăși dulcea nostalgie pentru comedia muzicală specifică epocii de aur a Hollywoodului, așa cum apărea în La La Land. În viziunea lui Baz Luhrmann, musicalul este «copilul teribil » al MTV-ului. Bunăoară, The Greatest Showman on Earth celebrează naşterea show-business-ului şi ni-l prezintă pe vizionarul care, apărut de nicăieri, a reuşit să creeze un spectacol devenit celebru în întreaga lume. Genul acesta de peliculă se revendică din divertismentul care include muzică, coregrafie și-un montaj eliptic, în care efectele nu lasă nicio secundă de reflecție spectatorului răvășit de o astfel de estetică cu valori ultra-pozitive. Rolul titular i-a revenit lui Hugh Jackman, care este P.T. Barnum, supranumit „Omul spectacol”, fondator al circului ambulant Ringling Bros. and Barnum & Bailey Circus. Așadar, filmul are și-un puternic mesaj motivațional, ornate în glamour, melodii memorabile prin versuri, dar și prin linia melodică și coregrafiile contemporane, deși acțiunea e plasată la mijlocul veacului al XIX-lea.
În 1871, cu buzunarele goale, dar cu mintea plină, Phineas Taylor Barnum se hotărăște să-și facă un (re)nume. Acțiunea e plasată în America acelor ani în care se dezvolta ca țară și ca putere global, iar filmul reprezintă povestea de succes a unui bărbat care a reușit să facă din entertainment o marfă, un specialist în marketing avant la lettre. Înconjurat de trupe de artiști mai mult sau mai puțin înzestrați, acesta va fonda ceea ce va deveni primul circ care a marcat istoria divertismentului. Deși a fost o personalitate destul de controversată, dar foarte faimos în Statele Unite, la mijlocul secolului XIX, P.T. Barnum a reprezentat – pentru unii – «părintele circului modern». Personajul reprezintă o sumă de calități într-un singur ins: antreprenor, om-spectacol, politician. Omul de vânzări, dintr-o epocă în plină dezvoltare, s-a ocupat neobosit de toate acestea, fiind o celebritate a vremii sale (deşi, nicidecum una de prim rang). A simțit nevoia de distracție care se năștea în America modernă și-a alimentat-o din plin, obținând profit. P.T. Barnum nu a fost vreun vizionar politic à la Lincoln sau Carnegie, ci a fost unul dintre acei visători care au făcut avere profitând de dorința omului modern de a se distra.
Musicalul din 2017 aduce în prim-plan mesajul puternic de-a îți urma visul, dar vorbește și despre acceptare și integrarea celor defavorizați. Inspirat destul de liber din faptele reale, The Greatest Showman ar fi putut fi considerat o galerie a portretelor sarcatice à la Freaks, dacă nu ar fi beneficiat de un scenariu reușit, cum este cel semnat de Bill Condon și Jenny Bicks. Prin urmare, nu avem parte de prea multe clișee și nici de scene lacrimogene în exces, fiind o fabulă fără concesii pentru amatorii de divertisment dulceag. Musicalul cu Hugh Jackman țese o poveste despre un om de spectacol carismatic, un maestru al iluziilor şi – mai mult – un «fabricant de fericire». În film, circul lui modern – pentru vremea lui, cu acrobaţi şi curiozităţi (oameni cu diverse calități ieşite din comun sau particularităţi fizice ieşite din comun) – nu e doar o afacere, dar e şi o premisă a integrării sociale a celor defavorizaţi, respectând linia impusă de political correctness (aici, dreptul la diferență și la reușită, pe fondul luptei de clasă). Din păcate, duşmanii lui Barnum sunt oamenii mărginiţi şi membrii unei societăţi prea rigide. Barnum (din realitate) a militat pentru egalitarea între rase și integrarea persoanelor de culoare. În film, Barnum angajează trapeziști de culoare, situație ce a șocat publicul vremii, care desconsidera persoanele de culoare, asimilându-le doar cu rolul de slugi, nicidecum de artiști.
Spectatorii mai în vârstă vor fi uimiți să vadă cum «idolii adolescenților» de la Disney, Zac Efron și Zendaya, starurile din High School Musical au crescut. Tinerii (care au un număr la trapez plin de romantism) au evoluat frumos, livrându-ne performanțe artistice fără note false. Le regăsim alături pe Michelle Williams (în rolul doamnei Barnum), dar şi pe Rebecca Ferguson în rolul unei cântăreațe de operă, contribuind din plin la povestea acestui «success story».
De departe. Hugh Jackman dă aici măsura talentului său plurivalent. Actorul australian înlănțuie abil pasajele melodioase cu monotonia unor dialoguri. Fără îndoială, el pare puternic impregnat de acest rol, chiar de la prima apariție în cadru a elegantei sale siluete. Antreprenor idealist, tătic de excepție, cântăreț, dansator, arivist amoros – Jackman relevă orice fațetă a lui Barnum, glisând abil între cinism și filantropie. Grație melodiilor (un melanj de pop și R’n’b, care asumă anacronismul cu temporalitatea poveștii), The Greatest Showman pledează pentru toleranță, iar «This is me» a devenit deja hit. Energia debordantă și angajamentul total al lui Hugh Jackman rămâne rațiunea de a urmări această poveste strecurată printre mișcările alambicate ale camerei de filmare, costumele flashy/stridente și numeroasele efecte menite să seducă deplin publicul avid de distracție cu orice preț.
Regia: Michael Gracey
Scenariul: Bill Condon, Jenny Bicks
Imaginea : Seamus McGarvey
Montajul : Tom Cross
Muzica: Benj Pasek, Justin Paul, John Debney, Joseph Trapanese
Distribuția:
Hugh Jackman – P.T. Barnum
Zac Efron – Philipp Carlyle
Michelle Williams – Charity Barnum
Zendaya – Anne Wheeler
Durata : 1h44
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Citiţi şi
Despre viața de tenor cu George Ionuț Vîrban
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
