Anul ăsta am vrut să-i fac un cadou mai altfel. Dar ce? Mă uit în dulapul lui cu oarecare dezamăgire. Cadourile primilor ani de relaţie stau împăturite frumos. Nu prea le mai poartă, nu prea îi mai vin, ce-i drept. Gândul îmi dă târcoale leneș – nu, nu, nu cedez, nu am de gând să-i cumpăr alt pulover, doar că mai mare cu unu-două numere! Şi nici parfum nu-i mai cumpăr. Ultimele au încă ambalajul nedesfăcut. Nu l-am nimerit. Am vrut să-l surprind cu arome noi și l-am surprins… nu înţelegea de ce i le-am cumpărat din moment ce nu l-am mai văzut vreodată folosindu-le. Şi voi păţiţi la fel? Bărbaţii ăştia, aşa, simpli, dintr-o bucată, cum îi considerăm noi de cele mai multe ori, uite că nu sunt chiar aşa de uşor de ghicit când vine vorba de cadouri. Cum vă spunea, anul acesta am vrut să fie diferit, să-i ofer un cadou de care să ţină cu dinţii… hmmm poate chiar ceva uşor picant? Nu, nu am de gând să-l scot la un restaurant indian, dar o să vreau să-i hrănesc… simţurile.
*
Bine, haideți să vă spun cum m-am descurcat. Nu numai că am găsit cadoul care nu e niciodată de prisos unei femei, dar avea să fie cadoul amândurora. Nu, nu vă gândiți la o maşină de spălat vasele, pfff… ce prozaici devenim după 7 ani împreună!…
Mi-am amintit de nopțile noastre lungi și fierbinți, de dorința care se astâmpăra greu și renăștea ușor, de atingerile care trezeau fiori, de îmbrățișările prelungi, de jocul amăgirii finalului… și am luat o decizie curajoasă. Nu știu de ce acum îmi trebuia curaj pentru ceva ce altădată se întâmpla atât de natural și de… des. Cred că am stat vreo oră pierdută în visare alegând, cu greu, o lenjerie numai bună de „păcătuit” – după cum mi-a sugerat discret numele Sevensins. Eram hotărâtă să nu mă opresc doar la şapte. Şi în seara aceea i-am livrat cadoul cu mine inside…:)
Vă jur, a fost într-un mare fel. Cu o mică emoție la început… pentru că a făcut ochii mari (ştiam eu că merg la sigur), dar apoi a început să râdă nestăpânit. Am simţit că-mi cade tot cerul în cap și m-am îmbufnat. Păi, ce e asta? Arătam așa de ciudat că, în loc să fie sexy şi romantic, el râdea? S-a dus naibii tot chichirezul… Aș, de unde! S-a oprit din râs și mi-a întins cadoul pregătit pentru mine. Am recunoscut ambalajul elegant – era tot un set de lenjerie care îmi făcuse și mie cu ochiul, dar nu le puteam cumpăra pe toate, nu? De asta râdea, păcătosul!… N-are gusturi rele. Că doar de aia e bărbatul meu, nu?
Nu vă spun mai mult de-atât – și de cea cumpărată de mine, și, după un timp, și de cea cumpărată de el, a ținut cu dinții până le-a scos! Ceea ce vă doresc și vouă! 🙂
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
