Nicolae Sirius, Exilul
Prin antologia Exilul, editura Adenium, 2013, poetul Nicolae Sirius se întoarce acasă. El trăiește în prezent în Japonia. Versurile sale scapă încadrărilor generaționiste, avansează pe un ton grav într-o poetică a temelor fără termen de valabilitate strict. „Exilul e-o poartă. O poartă veche. O poartă/ ce nu duce/ spre nici vreo casă. O poartă/ a lumii cu patru fețe, de parcă din pragul ei/ ar trebui să te îndrepți/ în toate direcțiile. (Exilul)”, afirmă realitatea trăită nemediat.
Încercat de revolta împotriva mersului lumii, Nicolae Sirius nu-și leapădă eleganța, aplecarea justițiară fiind filtrată printr-o sensibilitate acută. Mircea Bârsilă a remarcat pe coperta a IV-a a cărții: „Simplitatea limbajului, acuratețea scriiturii, originalitatea problematicii, a scenariilor lirice și a imaginarului înalță poezia ”absentului” Nicolae Sirius în prim-planul fenomenului liric al nostru de azi”.
Hanna Bota, Poeme hindice
Hanna Bota e la antipodul scriitorului static, care uită de sine printre cărți. Călătorește. În Arhipelagul Vanuatu, Africa, Australia, India. De pe urma călătoriei ei în Peninsula Indiană ne-am ales cu Poeme hindice, editura Limes, 2013. Autoarea parcă vrea să se redescopere pe sine prin mijlocirea exotismului: „aș vrea să merg de mână cu dumnezeu/ printre ierburi arse/ de secetă/ să umblu desculță pe apele gangelui/ nu râde Hindu/ nopțile trecute te-am văzut zâmbind/ știai dinainte/ că nu voi dormi/ tocmai îți împlineai visul știindu-mă lângă tine/ deși apucasem să-ți promit că/ vreau să mergem prin/ incredibila ta țară tangentă cu nirvana/ și chiar mă întreb/ oare nu-ți pasă de sfâșierea mea?” Bota are nevoie de spațiu la propriu ca să se desfășoare.
Citiţi şi
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
