Îmi doresc demult să scriu despre durerea simțită de femeile înşelate, care, paradoxal, din victime ale unor persoane imature emoțional devin, chipurile, agresorii “femeilor adevărate” şi ai “săracilor bărbați neînțeleşi și neglijați”, aflați în căutarea sufletului pereche.
Văzând însă opinia generală, m-am înfuriat, m-am simțit luptând cu morile de vânt, cu noua moralitate, conform căreia dacă nu guști puţin din fructul oprit, eşti depășită, grasă, neîngrijită. Acum m-am hotărât să înfrunt corul celor cu sufletul călcat în picioare de nesimţitorul care a avut curajul să se desprindă din braţele “marii iubiri” şi s-a întors smerit la soaţa din dotare, la “sarmalele”, “piftiile” şi ce mai știm noi, ignorantele, să facem (singura carte citită fiind cea de bucate a Sandei Marin, iar singurul miros cunoscut, cel de bucătărie). Şi dacă tot am avut curajul, o să le pun o întrebare simplă: credeți că noi, cele ce vă chinuim amanţii prin simpla existență, nu suntem femei? Suntem oare o specie aparte şi nu ni s-a spus?
Am fost pusă într-o situaţie similară, când jumătatea mea, debusolată de faptul că viaţa mă cadorisise cu un cancer, a găsit de cuviință să-şi găsească “liniştea” lângă o “minunată doamnă”, căsătorită la rândul ei, cu un copil, profund îndurerată că fusese (O, Doamne!) înșelată. Culmea este că probabil majoritatea oamenilor va sări să-l acuze pe domnul în cauză (credeţi-mă, nu-i caut nici cea mai mică scuză, viaţa i-a plătit cu vârf şi îndesat trădarea), dar astăzi aş vrea să vorbim ca între femei despre implicarea noastră în relaţiile extraconjugale (partea de vină este egală, iar când eşti mamă…).
Să avem curajul să privim realitatea cu ochi de om matur şi nu să credem reale toate acele poveşti cu femei ce-şi trăiesc marea dragoste prin camere de hotel, trimiţându-le domnilor infierbântaţi poze cât mai explicite cu nurii din dotare (deh, doar sunt “doamne nevinovate”, seduse de soţii noştri doritori de femei fără inhibiții!😅). Spunând toate acestea, am o întrebare simplă: de ce doamna în cauză, indiferent cât de tare s-ar fi “îndrăgostit”, știind cât suferise la rândul ei înșelată fiind, nu a spus pas unei astfel de relații? Ştiu răspunsul multora: dacă lui nu i-a păsat, de ce ar interesa-o pe ea? Simplu: dacă nu din moralitate, atunci din solidaritate feminină, căci dacă noi, dragilor, ne-am respecta, atunci toţi aceşti domni cu hormonii înfierbântaţi şi-ar pune pofta în cui şi nu ar mai călca suflete în picioare. Acesta este lucrul pe care ar trebui să-l înțelegem, chiar dacă inima cere, mintea ar putea discerne între ce este bine și ce nu.
Citiți și Șase întrebări pentru amante
Culmea este că la un moment dat mă simţeam îngrozitor pentru toată furia şi dorința de a plăti ceea ce îmi făcuse doamna în cauză (dorințe nematerializate în vreun fel), motiv pentru care am apelat la un psiholog ca să înțeleg că tot ceea ce simte un om (în cazul doamnelor în cauză, chipurile, iubire) nu poţi cenzura, dar asta nu înseamnă că ceea ce fac este normal, moral sau că au dreptul să te acuze pentru că nu înţelegi ce mult ţi-au iubit soţul. Partea cea mai haioasă este că, după ce domnul meu a realizat grozăvia faptelor sale şi a rupt legătura, duduia mi-a trimis un mesaj în care îşi asuma întreaga vină (Doamne, câtă mărinimie!) şi recunoștea că, dacă s-ar fi ajuns în situaţia de a alege între noi două, eu eram cea aleasă, deoarece ştia că soţul meu mă iubea.
Întrebare: atunci ce caută în povestea asta şi de ce continuă să considere că îi fusese călcat sufletul în picioare?
Concluzia: doamnelor, și noi, soțiile înşelate, suntem femei frumoase, citite, îngrijite, însă de cele mai multe ori prea obosite să tot susținem ascensiunea “neînţeleşilor” de lângă noi, luptându-ne cu încercările pe care ni le-a dat viaţa, aşa că ar fi bine să vă gândiţi de două ori înainte de a intra în asemenea relații. Nu se termină întotdeauna cum vă imaginaţi şi culmea, ieșiți cu propria imagine şi mai șifonată. De fapt, toate acele “plânsete” nu sunt decât încercări disperate de a vă convinge pe voi însevă că sunteţi bune şi mai ales naive!
Una dintre multele soții înşelate
(nu folosesc numele real nu pentru că mă tem să fiu judecată, ci pentru a păstra anonimatul celeilalte, deşi multe se vor recunoaște în situaţia prezentată)
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
