Dincolo de hoții care fură patologic – să îndestuleze zeci de generații de copii de bani-gata care le vor urma – noi, cetățenii care trăim între ratele la bănci pentru un apartament oarecare într-un oraș mizerabil dintr-o țară din lumea a treia, noi ce lăsăm în urmă?
Ne trecem viața în văzul lumii, cei care vor veni vor avea la dispoziție o galerie complexă cu fotografii ridicole cu noi pe instagram. Facem meme și râdem de toți proștii care ajung să ne distrugă viețile. Like and share. Love. Am abolit viața privată, și de acum ce o să fie? O să fie mai bine?
Plecăm în vacanțe, călătorim doar cu buletinul și când ne întoarcem acasă ne sfârșim viețile în spitale-abatoare. Noi nu avem niciun proiect comun, e fiecare pentru el, scapă cine poate, evadăm în țări străine, ia-ne ura față de toți cei care ne-au furat viața acasă și ce ne mai rămâne? Vidul? Videle?
Sigur, e mileniul al III-lea, e dreptul nostru să colindăm pribegi răsucind fusele orare. În tot timpul ăsta, la noi în satul deloc global e foarte rău. Puricizată și becalizată, societatea românească se învârte în cerc, ca o găină fără cap, într-un protocronism care ne ține în fundul grădinii. Suntem puri ca geto-dacii și ne ștergem dosurile cu pietre de râu.
Avem cele mai multe mame minore din Europa, dar ne crapă obrajii de rușine, ca în secolul XIV, să le vorbim copiilor despre sex. Suntem proști făcuți grămadă, dar demni în primitivism. Apropo, știați care a fost cea mai furată carte din librăriile românești? Fii demn! de Dan Puric. Nu e un banc. E concluzia.
România împlinește o sută de ani. E o vârstă tânără pentru un stat. Parcă doar acumulăm ani ca bugetarii pentru o nouă treaptă de salarizare. În tot timpul ăsta, dintr-o regiune a țării în alta se ajunge mai greu ca în secolul XIX.
Sigur, avem și cetățeni care trăiesc în secolul XXI, numai că sunt atât de puțini, încât par curioși și plătiți de extratereștri să ne denigreze valorile eterne.
Noi lăsăm în urmă un semn de întrebare și o societate ruptă în prea multe insule ca să mai poată da vreodată un arhipelag.
După noi, sfârșitul.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
