Nu, staţi liniştiţi, nu am de gând să fac un sumar al obiceiurilor şi tradiţiilor pascale la români. Fiindcă-s multe, majoritatea vetuste, pe unele permiteţi-mi să le consider de-a dreptul periculoase (numai de Paşti şi Crăciun se face curăţenie? În restul anului poa’ să fie liniştit cocină în casă, că nu se supără Dumnezeu?) şi altele, parol, n-au de-a face nimic cu creştinismul.
De la începutul postului cam toate ziarele şi revistele pe care le procitesc publică articole referitoare la obiceiurile care trebuie îndeplinite musai în ziua respectivă.
Dacă te speli în ziua X, o să albeşti, n-o să ai putere, o să-ţi crească monturi.
Dacă arunci gunoiul, nu e bine.
Dacă te tunzi, o să faci calviţie sau o să-ţi crească părul precum coama cailor.
Dacă munceşti, nu îţi vor creşte recoltele sau via o să aibă rod slab, sau animalelor nu o să le meargă aşa cum doreşti.
Dacă, dacă, dacă, dacă.
Şi extrem de mulţi parcă.
Desigur, cele mai multe practici cărora am să le spun pe nume, şi anume magice, se referă la această ultimă săptămână a postului mare, Săptămâna Patimilor.
Dragilor, cartea de căpătâi a creştinului se numeşte Biblie. Am citit-o. N-am găsit nicio parabolă a urzicii care nunteşte şi nu mai e bună de consum. N-am găsit nici interdicţii la ulei şi nici la oţet. N-am găsit nici interdicţii la a aprinde focul de gătit şi nici la consumul de alimente.
Însă am găsit din plin şi în Vechiul, şi în Noul Testament, interdicţii referitoare la magie.
Da, ştiu, spaţiul satului tradiţional a fost magic. În primul rând fiindcă Biserica nu a ştiut să explice mulţimea de fenomene naturale incontrolabile şi fiindcă, neavând acces la magie, nu le-a putut ţine sub control. Iar oamenii şi-au dorit dintotdeauna să ştie cum să controleze ce li se întâmplă şi ce este în jurul lor, şi ce va aduce ziua de mâine.
Fetele au dorit dintotdeauna să ştie cu cine se vor mărita şi cum le va fi ursitul – şi dacă s-ar putea cum să-l transforme în idealul lor, femeile au dorit dintotdeauna să ştie cum să crească bunăstarea familiei iar gospodarii au vrut să ştie cum le va fi recolta şi cum să îşi sporească şeptelul. Cum acum 2000 de ani nu se născuse Coelho care să ne spună că e suficient să-ţi doreşti ceva şi Universul însuşi va conspira să-ţi îndeplinească dorinţa şi să ţi-o pună la picioare, oamenii nu au avut altă alternativă decât să încerce să îmbuneze şi să mituiască Puterile Care Sunt. Şi să încerce să tragă o ocheadă privată în viitorul ascuns sub fustele acestor Puteri. De aici s-au cristalizat practicile magice.
Iar Biserica, pe care le-a asimilat, pe care a încercat să le şteargă din memoria colectivă. Pe unele cu extrem de puţin succes.
Aşa că mi-aş dori să le spună cineva acelor ziariZdi şi ziariZde care ne anunţă inclusiv ce vrăji se pot face în Vinerea Mare şi cum ne pot îmbunătăţi acestea viaţa că orice formă de magie, neagră, albă, divinatorie sau oricare e INTERZISĂ. Cu atât mai mult de zile sfinte.
Şi ca să nu uit de ultimul punct: must do şi must don’t de Paşti:
– sacrificarea mielului = fiul oii e specifică iudaismului
– sacrificarea Mielului = Fiul Omului s-a săvârşit pentru a scoate omul şi creaţia din epoca anterioară şi anulează toate cele vechi. Inclusiv obligativitatea de a sacrifica un miel Domnului. Vezi predica Papei, e mult mai elocvent decât mine pe subiect.
– faptul că mănânci miel nu e acelaşi lucru cu sacrificarea unui miel. Dacă tot vrei să îl devorezi ca aliment sacru, atunci ai şi bunul simţ să-l mănânci pe cel sacrificat de capul familiei tale. Adică da, să-ţi curgă ţie sângele lui pe mâini. Cumva ţi se pare mai puţin apetisantă ideea unei fripturici şi a drobului pascal?
– numai fiindcă e Paşti, alimentele nu beneficiază de un discount semnificativ al caloriilor inerente. Dacă ţii permanent dietă şi îţi numeri fiecare calorie în mod obişnuit, de ce de Paşti trebuie să se îndoaie masa?
– Paştele n-ar trebui să fie o ocazie de şmotru şi gătit pentru o armată şi mâncat cât pentru o armată. Întreabă-te dacă Paştele n-ar trebui să fie o celebrare a iubirii, iertării şi apropierii de Dumnezeu. Dacă ţi se pare că Dumnezeu poate fi mai aproape de o casă curată, atunci ţine-o aşa tot anul nu doar de sărbători. Dacă posteşti ca in imitatio Cristi, atunci nu te îmbuiba în ziua Lui şi nu-ţi dedica fiecare gând următoarei înghiţituri, decizii decizii, ce să fie oare, încă o lingură de ciorbiţă sau mai bine o îmbucătură de drob sau şi mai bine una de friptură suculentă, sau o strachină plină de pască.
Alege cu grijă ce tradiţii îţi încălzesc inima şi ce tradiţii te împovărează. Creştine, nu uita să cujeţi un pic la pilda Martei şi a Mariei.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
