Cred în noi… trecut, prezent și viitor. Și, în momentele de singurătate, mă refugiez în scris, în muzică. Și ascult, și ascult, de la rock la blues, de la disco la manele, de la jazz la RNB.
Și îți scriu. Îți scriu despre iubire, despre suferință, despre dor, despre mine ce simt pentru tine, despre noi, și pun întrebări, muuuulte întrebări, mai multe decât am întrebat vreodată pe cineva. Uneori întreb direct, uneori întreb subtil, uneori tac, deși aș vrea să știu, dar nu sunt încă pregătită pentru răspuns, orice răspuns mi-ai da și încă tac. Ce este iubirea? Cum o simțim? Cum știm că există? Cum o recunoaștem? Ce e iubire, ce e obsesie, ce e plăcere? Atât de multe întrebări pentru un singur sentiment. Unul care a condus lumea, care a unit și a desfăcut, a împletit și a rupt, a dat aripi și a izbit de pământ, iubirea te înalță și te face mai bun. Iubirea e acel sentiment care 90% se simte, nu se spune. E bucurie , veselie, dorință. E puritatea sufletului e splendoarea oceanului în ochii celui iubit, calmul suprem când îi auzi respirația. E momentul când simți liniște și fericire și siguranță. E clipa când totul e perfect.
Ești invincibil printr-o simplă atingere de mână, prin simpla prezență a persoanei iubite. Iubirea nu aduce tristețe și suferință. E dorul care face asta și depărtarea și imposibilitatea de a fi lângă el…
Ce este dorul? Cum îl simți tu? Cum îl simt eu? E acel gol imens imposibil de umplut atunci când nu esti lângă mine.
Și încă cred că iubirea există!
Și încă cred că avem o șansă. Îmi pun întrebări despre mine, despre tine, despre noi. De ce existăm? De ce ne-am cunoscut?
Și încă vreau să cred că se poate, și încă râd, și zâmbesc, imit și mă joc.
Iubirea este despre completare. E creativă și frumoasă. E atunci când apare la ușă cu o floare și ciocolată și zâmbește, deși afară plouă sau ninge sau sunt 40 de grade. E atunci când în pauza de masă fugi până la job la el să îi duci prăjitura preferată, pentru că pur și simplu știi că îi place.
Iubirea constă în gesturile mici care îți schimbă viața!
Citiți și Despre iubire, scurt pe doi
Uneori, cam tot ce simt îmi amintește de tine și un zâmbet ștrengăresc îmi apare discret pe față. Și mă gândesc că acest bărbat minunat mă iubește pe mine, deși e admirat și dorit și e normal, arată incredibil. E incredibil, unic și magnific!
Și încă vreau să cred că iubirea este acel ceva ce ne face mai mult decât suntem, că orice răspuns este deja la noi, că suntem în competiție cu destinul și ne încăpățânăm să iubim, să dorim, să trăim. Știu, ne trăim cele mai frumoase momente din viață și toate au început în acel moment când viața ne-a adus împreună.
Și încă cred că putem să ne oferim mai mult decât am putea vreodată să oferim cuiva. Și încă râd și zâmbesc și plâng și glumesc. Și știu. Știu că viața nu e perfectă, o, da’ nici eu nu sunt, tu în ochii mei ești perfect, eu în ochii tăi sunt.
Și cred încă.
Ai apărut în viața mea în cel mai singuratic moment și l-ai umplut cu multă, atât de multă iubire. Și îți spun online primul Te iubesc.
„I wanna know what love is
I want you to show me
I wanna feel what love is
I know you can show me…”
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
