“Mă simt minunat, tocmai m-am întors din oraș”, fredonez în timp ce-mi admir rochița și sandalele cumpărate cu ditamai reducerea.
Dar nu numai de asta mă simt eu bine, ci și pentru că într-unul din magazine l-am întâlnit, absolut întâmplător, pe domnul Fost. Căuta la reduceri ceva frumos pentru Actuala. După ce s-a uitat cu atenție la rochia aleasă de mine, a cumpărat și el același model, dar cu câteva măsuri mai mare.
– Mi-e teamă că atunci voi fi de vârsta ei, voi purta și eu aceeași măsură, îi arunc peste umăr, în timp ce așteptam la casă. Întotdeauna mi-a plăcut să-l tachinez.
– Ar fi chiar recomandabil, îmi suflă el în ceafă, niște kilograme în plus mai atenuează din riduri.
Hopaaa, domnul are replică! Dar nu mă păcălește, replica nu e a lui, sigur e a Actualei. Am avut prilejul să constat că pe toate ne-a copiat, pe Anterioara, pe mine, pe Următoarea. Și acum pe Actuala. Ce să-i faci, lumea e mică, știu cum se exprimă fiecare dintre ele și, mai ales, știu cum se exprimă el când nu copiază.
– Păi, la tine văd că nu a funcționat metoda, îi șuier eu tot peste umăr, ridurile tale sunt și mai adânci, deși ai pus câteva kilograme bune. Dar văd că nu mai porți pantofi cu șireturi, deci n-ai de ce să-ți faci griji.
– N-am pus niciun kilogram, bate el în retragere, dimpotrivă, am slăbit. Dar parcă-ți plăceau kilogramele mele, ziceai că sunt indiciu de prosperitate.
– Am spus eu așa ceva? Nu e stilul meu, mai degrabă al Anterioarei. Da, da, Anterioara a spus-o, mi-ai și povestit asta într-o seară. Tot așa gură-spartă ești?
– Nu, că pe Actuala nu o interesează trecutul, răspunde el și îi citesc dezamăgirea pe față.
– Înseamnă că ai puține lucruri interesante să-i spui, plusez eu. Mai ales că nici job nu mai ai, ca să-i vorbești despre colegi.
Moment de tăcere. L-am atins într-un punct sensibil. Simt un teribil disconfort.
– Mai bine hai să bem o cafea, îi propun.
La cafea îl privesc cu atenție. A mai pierdut din păr, e parcă mai adus din spate, mâinile îi tremură ușor. A îmbătrânit. Atunci avea doar vârsta pe care o am eu acum. “Doar”? Nu-mi mai arde să-l tachinez. Dintr-o dată, mi se face milă de el, de mine, de Actuala, de Anterioara și, în general, de toată suflarea omenească.
Avem atât de puțin timp și-l irosim pe mici răutăți, cu lejeritatea cu care cheltuim banii în plin sezon de reduceri.
Stop. Am în față un om învins. De timp, de vremuri, de propriile-i alegeri. Poate m-a rănit în trecut, cu siguranță și eu l-am rănit, dar ne-am vindecat de mult. Suntem aici, față în față, nu ne-am putut evita. Să fiu sinceră și să-i spun cum îl văd în realitate, știind că o să-l doară, sau să-i spun câteva minciuni inofensive? Ce Dumnezeu, doar și foștii sunt ai noștri!
– Mi-a făcut plăcere să te revăd, îi spun zâmbind. De fapt, ești în mare formă, parcă timpul nu trece peste tine. Actuala va arăta foarte bine în rochia nouă.
– Și eu mă bucur că te-am revăzut, vine imediat răspunsul lui. Ești neschimbată. Rochia nouă îți va veni perfect.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Lucrezi de acasă? Iată cum să îţi creezi spaţiul perfect pentru muncă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
