Era octombrie… stăteam de ceva timp în pat pentru că aveam piciorul rupt. Era o pauză bine meritată pentru că la puţin peste 20 de ani, am două joburi şi facultate fără taxă, plătesc o chirie enormă şi-mi iau parfumuri scumpe… nu sunt modestă pentru că muncesc prea mult şi vreau să fiu un exemplu
…cam la ora 4 e dimineaţă pentru mine, iar în zilele libere (rareori există), am câteva cazuri sociale de care mă ocup. Să nu ne abatem de la subiect, însă… perioada aceea moartă în care stăteam pe reţelele de socializare şi citeam a fost un restart pentru mine. Îmi scrie cineva… nu-l cunosc, dar mă cutremur, mă pierd cu firea, mă ciupesc…
„Omul nu-i real”, îmi spun, dar urma să aflu că există în carne şi oase la „doar” 1,91 m şi 91 kilograme, doctor, definiţia masculinităţii, cu nişte ochi albaştri ca oceanul şi, după cum spun zeci de oameni, sosia lui Wentworth Miller. Am o relaţie de doi ani cu un afacerist al naibii de frumos şi culturist convins… dar n-am mai simţit asta. Ce mă fac?! Am nişte principii de fier legate de fidelitate, deci nu pot… nu-i răspund. Şi aşa trec patru zile în care mă tot gândesc, dar nu ajung la vreo concluzie, aşa că-i răspund. Vorbim zilnic timp de vreo lună, timp în care el ştie că-s singură şi hotărâm să ne vedem. Dar cum şi când am eu timp liber, dacă lucrez şi duminica şi, mai ales, cum fac cu craiul meu?! Prea greu… i-am zis că m-am răzgândit de vreo două ori, dar când îi auzeam vocea cu acel „r” franţuzesc, eram hipnotizată.
Aveam programat un weekend la Bucureşti cu iubitul afacerist pentru shopping, la care am renunţat, motivând că nu pot să-mi iau liber de la celălalt job, dar l-am convins că-i foarte bine să meargă singur. Cumva scăpasem de o grijă, dar aveam multe altele… el a plecat şi eu trebuia să mă ocup de toate afacerile… o perioadă extrem de aglomerată în care nu găseam taxiuri şi alergam ca o nebună pe străzi, de la un punct de lucru la altul, încercând să am activitatea sub control şi să ajung acasă pentru că i-am promis doctorului că-i gătesc. Da, l-am invitat acasă pentru că stau singură şi altfel ar fi ştiut întreg oraşul şi da, gătesc foarte bine, pentru că-mi place. Pe lângă toate, a mai apărut ceva când eram la limita timpului: prea aglomerat şi personalul nu face faţă… am lucrat cot la cot cu ei şi când era totul ok, am plecat. N-am reuşit să găsesc un taxi, că deja m-au sunat pentru n lucruri. Era un punct critic… îmi ajungea musafirul, iar eu trebuia să plec de acasă… mi-am sunat angajaţii liberi, le-am promis sume uriaşe pentru trei ore, pe care le-am și achitat, şi aşa am avut totul sub control.
Suna interfonul când rața cu super garnituri era gata… răspund şi aştept aproape calmă. Deschid uşa şi cred că visez… n-am mai văzut atât de multă frumuseţe la un singur om. Îl invit înăuntru şi îl ajut cu haina, tremurând.
…şi sperând să nu observe. Facem cunoştinţă, ne pupăm pe obraz, el aplecandu-se, iar eu ridicându-mă pe vârfuri. Îl invit la masă, îi ofer o cafea şi o pastilă pentru dureri de cap. Îmi face complimente, vorbim diverse şi îmi spune că gătesc excelent. M-am oprit din tremurat şi, după o oră de conversaţie, aud: „De ce tremurai aşa când am intrat?” Mi s-a tăiat răsuflarea şi am încercat să neg, dar n-ai cum să păcăleşti un asemenea IQ. Îmi spune că-i place mult apartamentul meu şi, mai ales liniştea, atmosfera… vrea să mai vină. Mmm… interesant mi-am zis şi ne mutăm din bucătărie în sufragerie, pe canapea, lângă brad, la Tv şi mă ia în braţe… simt cum mă topesc fierbinte… apoi vrea să mă să sărute şi mă trezesc, evit… în final n-am şanse şi cedez… offf… m-am simţit într-un vulcan plin cu lavă. Îmi propune să ieşim în oraş pentru că vrea să vadă ornamentele şi târgul din centru… scotocesc motive fără sens pentru un refuz… eu câştig.
Plec la serviciu să verific şi să închid, iar el în oraşul lui. Rămâne pe data viitoare. Vorbim mult, apoi mai puţin, pentru că să nu uităm de relaţia mea… facem sărbătorile separat şi din nou mă hotărăsc să renunţ şi-i scriu pe hârtie parfumată cu Cartier Gold pe care o sigilez cu ceară şi o pun în aceeaşi cutie cu cadoul de Crăciun: o superbă cană de ceai şi ceaiul preferat, apoi le trimit prin curier la cabinetul lui.
Guest post by Ramona
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu poți vindeca trupul separat de minte. Legătura traumă-boală
Visează, gândește și acționează – deschide-ți o afacere!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
