Tot mai multe cărți scrise de către bărbați, pentru bărbați, citite numai de femei.
Tot mai multe povești de viață și urlete ale femeilor îndurerate, având curajul, în sfârșit, să scoată la lumină tot ce era sau este încă în întuneric. Și sunt mândră de asta! Sunt mândră de această „specie” naivă, inteligentă și extraordinară numită „femeie”. Sunt mândră pentru că aceste urlete publicate mângâie, măcar pentru acele cinci minute de citire, un alt suflet răstignit precum Hristos.
Și te apuci și reflectezi, îți reamintești, trăiești din nou durerea, însă, ca printr-o minune, o trăiești cu un incredibil curaj, indiferent că este îmbrățișat sau nu, de furia aceea incontrolabilă pe care o simți fără să vrei. Pentru acel dobitoc.
Și, în mintea ta de „specie” naivă, subconștientul te bate pe umăr și îți spune: „Vai… dacă ar fi putut și el să citească asta…”. Și îi dai share. Dar în cercul acela plin de foc în care te afli, uiți că l-ai șters din Facebook. Apoi te gândești că dacă o lași la secțiunea de „Friends” nu ajunge unde trebuie. Și schimbi repede în „Public”, dacă nu ai făcut-o deja din prima. Și tot așa.
Pe naiba! Și dacă ar fi putut să citească și el asta, ce? Nu s-ar fi întâmplat nimic. Pentru că „Mândrul Soare” nu o să înțeleagă nimic din acele rânduri cu subînțeles sau cu înțeles direct.
Și în loc să te trezești dimineața cu un zâmbet, un compliment și o îmbrățișare, te trezești singură, cu minunata replică: „Ești prea slabă.” Nu m-am cântărit de mult, dar sigur am slăbit vreo 10 kilograme la cât m-am consumat pentru toată nenorocirea asta.
Și te îngheață cu privirea și cu expresia „Bărbații au nevoie de o femeie puternică lângă ei”, rezultând că tu ai devenit un fir de praf în acest univers, doar pentru că vrei să fii iubită.
Pe dracu’! Femeie, ești puternică DOAR pentru faptul că l-ai iubit și încă îl iubești! Ești puternică pentru că tu ai reușit să faci acele sacrificii. Tu ești puternică pentru că ai fugit de fiecare dată după el, sperând să poți salva ceea ce el călca în picioare. Tu ești puternică pentru că ți-ai înghițit de fiecare dată lacrimile, atunci când tot ce îți doreai era acea îmbrățișare în care să te scufunzi de dragoste, acea palmă care să-ți mângâie și ție părul măcar o dată pe lună, din inițiativa lui, nu după ce i-ai cerut. Acel sărut mai lung, ca în primele săptămâni când l-ai cunoscut, deoarece cu timpul trebuie să plătești ca să primești un sărut mai lung, altfel devine plictisitor, așa că, mai bine, mulțumește-te cu un „pupic” primit înainte de culcare, pentru că tot tu te-ai întins spre el.
Tu ești puternică că ai rezistat lângă el cu un zâmbet pe chipul tău de bebeluș, transformat în dealuri și munți din cauza ridurilor, pentru că atunci când rămâneai singură vărsai oceane de lacrimi și te dădeai cu capul de pereți pentru că nu înțelegeai cu ce naiba ai greșit de nu mai ești atât de frumoasă, atât de atrăgătoare, atât de minunată… Tu ești puternică, pentru că în sufletul tău respiră iubirea. Iubirea înseamnă putere.
Și dacă, după toate acestea, el pleacă, sau realizează că „nu poate să te iubească” după câțiva ani de relație sau căsnicie, în care ai încercat de fiecare dată să fii perfectă, să îl primești cu brațele deschise în casa unde ai muncit cu orele ca să sclipească de curățenie, ți-ai îmbibat pielea de toate mirosurile ca să mănânce când vine de la muncă sau ai ajuns în stadiul în care să ai grijă singură de acel copil pe care îl iubești ca pe ochii din cap, făcut cu toată iubirea alături de acest fugar… să nu uiți că tu ești cea puternică, nu el. Să-ți aduci aminte că mama ta îl iubește pe tatăl tău, chiar dacă miroase a transpirație după 8,10,12 ore de muncă. Să-ți aduci aminte că tatăl tău o iubește pe mama ta atunci când pielea ei muncită miroase a prăjeală, pentru că a pregătit la cină o friptură gustoasă.
Și el…? El a plecat. Se spune că cei care pleacă sunt lași. Tu mereu ai rămas și ai așteptat. De fiecare dată. Acum, fii deșteaptă și iubește-te pe tine. Îmbrățișează-ți sufletul cu acea iubire după care tânjeai de atâta timp. Mângâie-ți tu părul în fiecare noapte și săruta-ți inima care încă mai bate ca tu să trăiești și să oferi minuni acestei lumi. Și nu vă opriți din povestit, deoarece într-o zi o să schimbați această lume plină de indiferență.
Guest post by Ioana Albu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
