Le-aș transmite celor care vor să devină educatori (largo sensu) următoarele idei:
Lăsați elevii să vă pună întrebări, să descopere ei înșiși modul corect de a raționa, de a dezbate, aplicați maieutica și nu modelul predării -învățării sterpe și fără suport uman, emoțional!
Dați-le posibilitatea să prindă iubirea de a cunoaște prin descoperire și spuneți-le cât de interesantă e opinia lor!
Învățați în rând cu ei, pretextând nevoia reală de a descoperi lucruri noi, și demonstrând eficacitatea cunoștințelor asimilate, pentru a le menține viu interesul și motivația.
Lăsați orice alt gând la ușa clasei și intrați cu sufletul înainte, pentru că nu există cunoaștere adevărată dacă ea nu e animată de căldură sufletească! Transmiteți pasiune, nu teamă!
Să nu uitați nicio clipă că acei copii din fața voatră vor fi adulții de mâine (și, Doamne, ce repede trec anii!) care vor avea la rândul lor copii, iar ceea ce simt acum despre învățătură va deveni chiar moștenirea voastră către ei!
Lăsați-i să greșească și să încerce ei singuri, s-o ia de la capăt până când reușesc! Explicați-le mereu ce vreți de la ei să înțeleagă, și, mai ales, cât!
Încurajați-i, orice ar face! Scoateți cuvintele „nu poți”, „nu știi”, „nu vrei”, în general, uitați negațiile! Ele ucid în mintea lor fragilă orice inițiativă, ca și în a voastră, dar când te închipui mare peste o lume de pitici e greu să te cobori, nu-i așa?
Răsplătiți și cel mai mic efort, pentru că acolo se află premisele evoluției. Generația de azi stagnează în nepăsare pentru că nu mai găsește rostul învățăturii, latura ei pragmatică! Pentru că nu se mai învață cu sufletul, ci se îndoapă memoria de tip reproductiv, care distruge pasiunea!
Puneți-vă în locul copiilor, în bancă, și rămâneți acolo 6 ore, făcând exact ceea ce le pretindeți lor să facă. Nu veți reuși. Schimbați tactica. Puneți-i pe ei să vă predea, să vedeți cam unde ar trebui să ajungeți (!) ca model educațional.
Râdeți, zâmbiți, gesticulați, jucați teatru! Fiți oameni vii, nu enciclopedii ambulante! Copiilor le plac spectacolele și vor învăța mult mai cu drag, mai mult, nu vor mai dormi la orele voastre!
Și, dacă nu puteți, mai sunt atâtea meserii. Nu-i greu să te reorientezi! Să-ți găsești o slujbă în care să nu distrugi niște oameni în formare, care trebuie să-i învețe, la rândul lor, pe copiii lor, cât de frumos e să știi multe despre lumea în care trăiești!
Citiți și 6 convingeri false despre educație
Iată ce spunea Solomon Marcus:
Facem o educaţie în care cultivăm o falsă seriozitate, în care nu mai este loc de umor, glumă, autoironie.
Una dintre rănile cele mai mari ale României este că nu se face educaţia mirării. Mirarea este starea naturală a copilului. Din păcate noi nu i-o respectăm, nu plecăm de la ea. Pe măsură ce copilul intră pe mâna educatorilor, inclusiv a părinţilor, starea lui de mirare este ignorată.
(…)
Pentru articolul integral, din care aici doar am spicuit, vă invităm aici.
Pe Andra o găsiți și aici.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
