O mamă îmi spunea ieri, îndurerată, că fiica ei de 28 de ani refuză să mai lupte sau să încerce terapii complementare, după ce un chirurg i-a spus în faţă că mai are doar 6 luni de trăit. Asta după ce a operat-o de un cancer la colon (culmea, fata era vegetariană de câţiva ani buni) care a făcut metastaze. Nu contest opinia medicală, dar modul în care i s-a spus adevărul, da. Ştiu că pacienţii au dreptul să ştie „adevărul” despre boala lor, iar medicii au obligaţia să îl spună, dar nu în aşa fel încât să-i lase cu certitudinea că nu mai au vreo şansă.
Dragi medici, nu vă mai erijați în Dumnezeu! Lăsați oamenii să trăiască atât cât vor, atât cât pot, atât cât le este scris. Nu mai dați verdicte nimicitoare, nu le mai spuneți în față că mai au de trăit o lună, două, trei. Pentru moarte nu trebuie să te pregătești în niciun fel, nu ai nimic de făcut înainte de momentul final, decât să trăiești simplu, frumos, fiecare zi.
©Francine Van Hove
Uitați-vă la noi, ceilalți, care trăim fără să avem vreo idee despre când o să murim. Vi se pare că tragem mai mult oxigen pe nas sau că luăm o parte din soare acasă? Nu, în niciun caz. Tot așa fac și ei, bolnavii condamnați la moarte. Dar nu le-o spuneți în față crezând că le faceți un bine.
Ce ar putea face un om în fața unei astfel de vești? Cum să se pregătească pentru moarte? Să-și plătească mai repede ratele la bancă, să-și oblige copiii să crească și să se maturizeze doar pentru a-i putea vedea mari, să le asigure viitorul chiar dacă nu a putut s-o facă în toți acești ani care au trecut?
Nu, toate acestea sunt fantezii. Nu știu dacă poți să te gândești la frumos înainte de a afla o astfel de veste… Cum să dilați timpul pentru a face tot ce ți-ai propus și ce să faci mai întâi?
Cu toții vom muri într-o zi, dar până atunci avem șansa la fericire, la a spera că ne vom trezi a doua zi și vom duce până la capăt ce ne-am propus. Evident, toate aceste pot fi vise chiar și pentru noi, pentru că nimeni nu poate ști când va fi finalul. Tocmai de aceea, vă rog, nu le luați celor bolnavi și această ultimă șansă de a spera și visa că poate mai au o zi. Realismul, în acest caz, nu ajută la nimic, demobilizează, te face să abandonezi, să te retragi în lumea ta în care nu mai există nimeni, pentru că tu trebuie să te pregătești de moarte. Cine ar putea accepta cu ușurință un astfel de verdict: mai ai doar 6 luni de trăit? Ce mai poți face în acest timp?
Fiica doamnei a cerut doar să fie lăsată să trăiască așa cum își dorește ultimele luni. Cum să accepți asta ca părinte? În fiecare zi se moare, cu sau fără știrea noastră, și așa o să dispărem și noi într-o zi. Lăsați însă misterul să ne amăgească până când se va transforma în realitate. Știu că mulți dintre domniile voastre se mai înșală și termenele trecute sub ghilotină se transformă pentru unii într-o altă viață. Pentru cei „condamnați la moarte” începe practic astfel o nouă viață, reevaluată, redimensionată, gândită parcă pentru a contrazice orice premoniții și a sfida regulile medicale.
Feriți-vă, așadar, să dați astfel de verdicte pentru a nu avea conștiința încărcată că tocmai ați semnat cuiva sentința la moarte.
Pe Carmen o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.