E târziu, stau cu ochii lipiți de tavan și caut răspunsuri. Rememorez întâmplările din ultimii ani. “Ce se întâmplă cu mine? Chiar sunt atât de disfuncțională să nu pot avea un partener care să mă iubească și căruia să îi ofer toată iubirea pe care o am?”. Sunt întrebări care îmi răsuna in minte, sunt amintiri ce nu îmi dau pace și este imaginea lui vie în sufletul meu.
Mă uit la ceas, sunt orele 5 ale dimineții. Îmi fac o cafea, îmi amintesc cum îl priveam dimineața și inima îmi ieșea din piept de fericire că îl aveam lângă mine. Încep sa plâng. “De ce plângi? A plecat, mai are sens vreo lacrimă? De ce a plecat? Unde am greșit de data asta?”.
O bătălie continua între creier și inimă. Ce mă fac? Mi se pare absurd tot ceea se întâmplă. Vreau să îl sun… e o mare tâmpenie. Nu pot să o fac. Mă îmbrac, îmi iau cheile de la mașină și plec la mama. Am nevoie de ea, de mângâiere și de un sfat. M-am pierdut. După trei ore și jumătate ajung acasă. Nu pot să plâng și nici nu pot spune ce mă doare, aș întrista-o prea tare pe mama. O sun pe prietena mea: “sunt acasă și vreau să ne vedem, am nevoie să mă asculți, simt ca o iau razna”. “Băi, move on, nu merită, chiar dacă doare acum, gândește-te cât de tare ar fi durut mai târziu”. Mda, are dreptate, dar cu iubirea mea pentru el ce fac?
Au trecut câteva luni, sentimentele sunt intacte, dar sufletul a primit pansamente de la timp. Pentru că așa e “legea firii”, cum spune mama. Dar există speranța că poate se va întâmpla un miracol și fie sufletele se vor regăsi și se vor iubi îngerește, fie ne vom uita de tot. Cu un bărbat ca EL nu există cale de mijloc, cu o femeie îndrăgostită nu te învârți în cerc. Îl asculți și îl iubești. O mângâi, o înțelegi și o iubești. E ca o ecuație iubirea asta. Dar facem un efort pentru a descifra necunoscutele? Altfel rezultatul final este unul greșit și tot efortul depus este în zadar.
El a ales să rezolve alte calcule, mai puțin complicate, deoarece ecuația mea era prea plină de necunoscute. Eu cred că a dat bir cu fugiții.
Așa greu este să îți dai voie să fii iubit? Așa dificil este să îți permiți să fii vulnerabil în fața persoanei care ar da tot ce are mai bun pentru bunăstarea ta? Chiar crezi tu, iubitul meu bun și blând, că cele care te încântă cu privirile și iubirile cu termen de valabilitate de maximum trei luni vor avea puterea să pătrundă în sufletul tău și să te iubească sincer pentru ceea ce ești? Îți este frică de o relație funcțională într-o societate disfuncțională?
E călduț să stai în ceva ce nu îți provoacă dureri de cap. Dar te rog să te gândești dacă într-adevăr ce îți dorești este și ceea ce ai nevoie, ce îți aduce liniște și echilibru. Și apoi, să ai curajul să înfrunți orice obstacol și să o iei de la zero.
EL este lecția mea de iubire, de asumare și de răbdare. El este omul de care m-am îndrăgostit iremediabil atunci când nu-mi propusesem, EL este oglindirea mea.
Așa am înțeles că iubirea este despre mine, așa, prin lecția primită, am învățat să mă înțeleg și să mă iubesc. Așa am văzut cealaltă fața a mea, deoarece mi-am dorit să iubesc un om ca mine.
Oricât de dureros este, frustrant până la un anumit punct, îmbrățișez sentimentul de iubire genuină, matură, care sedimentează înțelepciunea. Și acesta mi-a fost adus de EL.
Poate ne vom reîntâlni, poate ne vom iubi, ne vom îmbrățișa și mă vei săruta pe frunte. Sau poate că totul se va întâmpla în sufletul meu. Nu avem certitudini, avem doar speranțe, iar speranțele ne pavează drumul către nemurire. Cu siguranță, acest EL va dăinui în mine prin timp, peste mări și țări, prin povești și prin blândețea ochilor.
Citiți și De ce să nu-l iubesc?
Guest post by Anca
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
