Povestea frumoasă a limbii române s-a întrerupt abrupt odată cu apariţia unei specii bizare de oameni pentru care să o vorbească şi să o scrie aiurea e motiv de mândrie intrinsecă. Această specie apărută cam odată cu internetul se înmulţeşte viral. Pretind că e prea dificil să scrii un mesaj folosind majusculele la locul lor, că folosirea cratimei e muncă de Sisif, că nu există nicio diferenţă între „tu şti” şi „tu ştii”, doar i-ul se aude prelungit în al doilea caz. Că nu contează că s-a stabilit că limba română e o limbă fonetică şi se scrie cum se aude şi e o dovadă de creativitate să „scri” cât mai aiurea, de preferinţă amestecând literele cu cifre într-un mod care i-ar da bătăi de cap şi celui care a spart codul Enigma.
Pentru această specie emergentă, în general, respectarea oricărei reguli gramaticale e extenuantă şi insultătoare.
Cum, din nefericire, nu e necesar vreun test înainte de a ţi se permite să navighezi liber pe netul cel larg, reţelele de socializare reprezintă un loc excelent de prezentare a acestei specii.
O altă caracteristică este viteza de invaziune. E suficientă apariţia unuia într-un grup ca această atitudine să se multiplice galopant, aproape ca un cancer lingvistic. Oameni decenţi uită să pună cratimele la locurile lor şi le pun acolo unde şi gândul se sperie de prezenţa nedorită, uită să facă acordurile şi uită o mulţime de lucruri elementare, cum ar fi unde e locul lui î şi unde e locul lui â sau că o întrebare se diferenţiază de o afirmaţie prin semnul de punctuaţie de la final.
Nimic nu e motiv mai mare de anatemă pentru astfel de oameni decât cei care ţin cu dinţii la regulile gramaticale, care se simt zgâriaţi pe retină de greşeli şi care nu acceptă pasiv toate „inovaţiile”. Atât de deranjaţi, încât îi numesc pe cei din cel de-al doilea grup „grammar nazis”. Simpla prezenţă în preajma vreunui astfel de exemplar de vorbitor de limbă română e de nesuportat pentru toți aceşti inovatori inutili.
Aşa că, evident, au pornit o luptă dedicată pentru a stârpi ceea ce eu consider a fi sistemul imunitar al limbii române, comportându-se exact ca un cancer.
În loc să (re)înveţe să scrie corect, ei ies la atac, insultând pe oricine care ştie şi pretinde să scrie corect. Ameninţă chiar cu repercusiuni pe oricine încearcă să le limiteze spiritul liber.
N-aş vrea să fiu Cassandră, dar dacă cei care acum sunt „neutri” nu iau curând atitudine, în curând nu va mai exista nicio ţară pentru limba română.
Citiţi şi
Împreună până se va face târziu în noi
Ea ar fi trebuit să vadă, să știe, să mă vadă
Îndrăgostește-te de o femeie care nu are nevoie de tine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
