… Și bucură-te de singurătate!

20 July 2018

Urlă, inimă! Urlă-ți durerea! Dă-i foc, fă-o scrum, ca de fiecare dată! Doare… Doamne și încă cum!

Transformă-te într-un lup sălbatic, înăbușește-ți sentimente, gânduri, trăiri, tot… scoate-ți colții și mușcă bucată cu bucată din luna plină sub care ai dăinuit o viață întreagă. Cea plină de mistere, promisiuni mincinoase și speranțe deșarte frumos împachetate, la fiecare miez de noapte.

Aleargă până la epuizare, oprește-te în mijlocul pădurii negre și mai urlă-ți încă o dată durerea. Apoi închide ochii și lasă furia să îți curgă prin vene, să te inunde… adună-te! Adună-ți forțele apoi transformă în cenușă fiecare copac care ți-a oferit vreodată iluzia de siguranță și protecție. Ia fiecare frunză în parte, fiecare fir de iarbă care îi stă la picioare. La fiecare furtună ei erau primii care se clătinau.

durere

Fă loc liber să poți respira. Oxigen îți ești tu, ție! Dă ocol de jur împrejur, o dată, de două sau de câte ori este nevoie, și închide-ți teritoriul sacru. A fost pentru prea mult timp câmp de luptă. Pentru tine, pentru alții, pentru nimeni și nimic de fapt. Bătălii au fost pierdute oricum, iar războiul abandonat. Lasă ploaia torențială să îți pătrundă prin blană. Să curățe toată mocirla care te-a atins și cea care a fost aruncată după tine, acolo unde ai oferit iubire.

Iar la final… la final, când rămâi fără putere și fără glas, eliberează-te și plângi. Plângi până nu mai ai aer. Fă din lacrimi un râu, iar printr-un ușor suflu o sa ai propria ta pădure de cleștar, cu alei limpezi, copaci imobilizați și cer senin. Fă din verde și negru, totul albastru.

Și bucură-te de singurătate! Trăiește-o! Simte-o! Respir-o! Mângâi-o! Ea n-a rănit niciodată!

Guest post by Masquerade Woman

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)

Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?

Soacră-mea

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Valentina / 23 July 2018 9:40

    Am observat ca majoritatea oamenilor blameaza singuratatea.Constransi in urma deceptiilor, atunci “o aleg” si ei.La mine este invers, simt ca pentru nimeni nu merita se renunt la singuratate.Nu au rabdare sa traiasca ani de zile cu ea, ca sa primeasca cel mai misto cadou: sa te simti intreg, fara sa ai pe nimeni.Anul asta am avut o singura premonitie, fericita pentru mine.Voi trai 102 ani,singura toata viata, nu voi iubi pe nimeni,voi munci pana la 80 de ani.Ceea ce mi-am dorit in copilarie, mi s-a implinit in viata asta.

    Reply
  2. Anysa / 22 July 2018 11:56

    …și când urlă și inima și carnea și urli și tu și totul miroase a el -ori mai exact a absența lui- iar dorul nu mai poate fi înăbușit; când simți că tot ce mai știi este să(-i) scrii, să(-l) suni și să plângi, minunându-te de ce caricatură ieftină ai devenit, când sfatul psihologului parcă nu mai ajută, iar tu nu mai ești, îți mai rămâne vreun refugiu?

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro