Desigur, vă veți întreba, pe bună dreptate, „Ce spun bărbații?”, după ce veți fi citit articolul „Ce vor femeile… și nu spun” . Am „întrebat” un doctor (același), Dr. Gérard Leleu, care ne-a răspuns la câteva întrebări utile nu doar pentru noi, femeile, ci și pentru ei, bărbații care „se simt frustrați”, după cum am aflat în capitolul 4 din cartea Tratat de mângâieri. Toate acestea pornind de la răspunsurile bărbaților la un chestionar legat de aspectele intimității dintre partenerii sexuali, în care 75% cer o mai mare participare a femeii; 58% afirmă că aspectul cel mai puțin plăcut într-o relație este pasivitatea partenerei; 60% mărturisesc faptul că ceea ce îi irită mai mult în timpul actului este o femeie rece și detașată; 45%dintre cauzele nonerecției sunt datorate lipsei de răspuns a femeii la stimulările bărbatului.
Așadar.
„Ei se simt frustrați
Rolul lor tradițional de „duri” îi împiedică să fie ei înșiși. Bărbații n-ar îndrăzni în veci să le spună partenerelor sau oricui altcuiva că și ei au nevoie de dezmierdări, căci le este teamă să nu fie considerați niște „homo” sau niște efeminați. „Când, la capătul zilei, sunt obosit, când sunt deprimat după vreo lovitură mai dură, am nevoie de afecțiune, de liniștire. Dar nu am dreptul să mă port ca o femeiușcă”. Se pare că bărbaților le este teamă ca nu cumva, sub mângâiere, să se moleșească, să-și piardă prestigiul. Cum nu mai este un copil, bărbatul se consideră bun numai să trudească, să bată mingea sau să omoare; și, prin urmare, este menit doar junglei, sportului sau războiului. Totuși, tandrețea nu este, pentru un bărbat, deloc nelalocul ei.
Atitudinea femeilor contribuie la frustrarea lor. Unele dintre ele sunt mai mult mame decât soții. „De când are copii, s-a terminat cu mângâierile. Trebuie că micuții îi sunt de ajuns. Eu rămân nesatisfăcut.”
Cele care lucrează nu au timp să fie tandre; să fie oare odihna războinicului un ideal? Pentru moment, este un vis: nu mai există decât războinice și nu mai există odihnă! „Gata cu intimitatea, ea nu mai are timp: serviciul, casa, copiii. Așa că nu trebuie să mă mai aștept la mângâieri.” Cele obsedate de orgasme nu-și pierd vremea cu sentimentele. „Toate aleargă după orgasme. Nu mai suntem decât niște instrumente, instrumentele lor.”
În sfârșit, ultrafeministele și „intelectualele” consideră că a pune mâna pe pielea unui bărbat este nedemn de o femeie. „Nu sunt gheișa ta… iată ce-mi spune atunci când îndrăznesc să-i sugerez că n-ar fi rău să-și lase degetele să-mi dezmierde pielea.” E oare, într-adevăr, degradant pentru o intelectuală să mângâie pielea unui bărbat? „Mi-ar plăcea să apăr, să răsfăț, să dezmierd o femeie. Dar nu mai găsești decât mândre walkirii sau minți strălucite.”
În sfârșit, mulți spun că se simt frustrați din pricina lipsei de imaginație a femeilor. „Mi-ar plăcea să mă zgârie o dată și încă o dată pe spate, să-și scrie numele pe torsul meu și să inventeze mii de mângâieri și cascade de sărutări…, în loc să-mi înhațe automat și încă de la început membrul ca pe o jucărioară.” …
Sursă foto: tumblr.com
La ce visează bărbații?
Visează la săruturi tandre, rafinate și pasionale. „Aș vrea să adorm cu gura lipită de a ei și să mă trezesc tot așa. Ca Tristan și Isolda. Aș vrea să mă sărute ca atunci când eram logodiți, să petrecem și alte „seri de pupăceli”; lungiți unul lângă celălalt, față în față, să ne sorbim răsuflările și apoi, crescendo, să inventăm tot ceea ce pot face două guri împreună.”
Ei se dovedesc extrem de gurmanzi cu trupul femeii. Mulți chiar îl idolatrizează. „O ploaie de sărutări pe întreg corpul: pe frunte, pe umeri, pe pântece, pe coapse, pe picioare; niciun centimetru pătrat să nu scape aversei, iar ultimul strop să fie cel mai nebunesc dintre toate. Să mă joc cu mâinile ei, doar cu mâinile ei cât e noaptea de lungă, să-i sărut palma, dosul mâinii, fiecare falangă, gropițele dintre degete. Îi ador mâna atât de prelungă, de fină. Încep să tremur numai când i-o ating; căci o mână de femeie este somptuoasă. Mi-ar plăcea s-o îmbăiez, s-o șterg, s-o pieptăn, s-o alungesc pe cearșafuri cusute cu fire de aur, s-o ung cu uleiuri aromate și s-o ador pe ea, femeia. Și cu un deget netrebnic să-i urmez fiecare linie a trupului ca pentru a o redesena; apoi, să cutez a-mi lăsa mâna să alunece pe contururi, din cap până-n picioare, ca pentru a o recrea.”…
Bărbatul este la fel de doritor de mângâieri ca și femeia. Dar mai trebuie să știe să-și lase zalele la intrare, iar femeia să-i îngăduie s-o facă. Pentru un bărbat, nu-i bucurie mai mare decât să ia în brațe o femeie goală; să simtă pe toată suprafața propriului său corp pielea caldă, magnetismul acela care-l lipește de ea, brațele care-l înlănțuie; și să freamete din pricina mâinilor care-i alunecă pe spate, a unghiilor care îl zgârie ușor, în timp ce respirația-i arde fața, din gâtul lui neridicându-se decât psalmul jumătăților de cuvinte, al frazelor neterminate. Ah! arsură a goliciunii ei, vertije ale mâinilor ei, melodie a șoaptelor și a tăcerilor ei. Nicio băutură, niciun drog, nicio bucurie nu este mai îmbătătoare ca pielea unei femei plină de tandrețe. Este paradisul pe pământ.
Ca și femeile, majoritatea bărbaților declară că mângâierea constituie o relație autentică, puternic impregnată de afecțiune, care realizează un adevărat schimb psihologic; în timp ce atingerea organelor genitale poate să nu fie decât o căutare a plăcerii. „Iubirea fără săruturi și mângâieri = prostituție. Prostituatele nu dezmiardă trupul și nu sărută. Prin piele, îți vorbesc și te ascult. Iar tu faci la fel. Țin la tine, sunt cu tine, tu mă alini, tu îmi dăruiești plăcere.”
Iată ce spune el. Și, piele lângă piele, îi ascultă zgomotul respirației, bătăile inimii; îi privește chipul; se desfată cu ochii ei, se umple de surâsul ei. Mângâierea amplifică receptivitatea fiecărui simț, desfășoară toate antenele senzoriale. Favorizează, prin urmare, toate modalitățile de comunicare nonverbală.
Mulți (te) vor fi surprinși (se): declarațiile bărbaților seamănă cu cele ale femeilor. Iar dacă nu există un consens deplin, faptul se datorează supraviețuirii unor vechi prejudecăți sau a unor insuficiente asimilări a noilor idei. Un alt motiv este acela că femeile și bărbații nu dialoghează. Atât unii, cât și ceilalți, trebuie să renunțe să mai joace un rol, trebuie să-și vorbească, să facă fiecare un pas către celălalt. A venit vremea să încheiem un nou „contract” senzual.
Citiți și A te lăsa mângâiat înseamnă: „Am încredere”
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Părinți reglați emoțional, copii alfabetizați emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
