Mă scuzați pentru termen, pentru deranj și să mă contraziceți, vă rog, dacă simțiți nevoia.
Nu toți. Nu generalizez, că doar lumea are trei miliarde de bărbați. Eu nu i-am cunoscut pe toți. Aici e vorba de cei care te lovesc din prima cu complimente. Și nu mă refer la „Ce zâmbet frumos ai” sau clișeicul „Ce ochi frumoși ai”, nu. Eu mă refer la aia care îți spun din prima ce ființă minunată și sublimă ești tu. Hai, nu zău?! Dar de unde știi tu că sunt așa?
Da, și bărbații sunt femei de moravuri ușoare. Pentru că dau prea mult, prea repede, dar niciodată pe gratis.
Ai ieșit la prima întâlnire. Pare un om ok. Pare, atât. Te tratează ca pe o prințesă. Complimentează tot. Geanta, brățara, rujul, parfumul, nimic nu scapă. Nu știi dacă ieși la întâlnire sau la tomograf. Aproape că te simți flatată. Ce mai, zici că ești prințesă. Încearcă mereu să facă contact fizic, involuntar desigur, tu te ferești de fiecare dată. Vorbiți, orele trec. Și așa îți spune că nu a mai cunoscut pe nimeni ca tine. Nici nu se termină bine primul date că îl și cere pe al doilea. Tu nici măcar nu știi ce se petrece. Încerci să îi explici că ești ocupată. Insistă. Accepți, că parcă și tu ai mai vrea să îl vezi și zici să te lași purtată de val. Ce naiba, „carpe diem”, cum ar spune latinii.
După trei zile, te trezești cu un mesaj care conține cel mai prețios cuvânt din limba română: „Mi-e dor de tine”, dar tu știi că dorul se instalează în timp. Te trezești mereu cu flori, cu complimente, cu ce vrei tu, deși tu aveai deja totul. Toată libertatea.
Se apucă să îți povestească ce energie faină e între voi și cum nu credea că o să gasească vreodată pe cineva ca tine. Se bagă în spațiul tău cu bocancii, ție îți place, că ți se pare că preia inițiativa și e bărbat. Dar bărbatul pândește, nu mușcă direct. Un bărbat respectă spațiul unei femei, știe când să stea în expectativă. El insistă, face un joc de putere absurd. Ție ți se pare că ești sedsuă. Ai grijă, draga mea, ăsta e control!
Tu ești sublimă, dar parcă te machiezi prea mult, sau parcă ai o gândire prea liberă, dar parca vorbești prea nu știu cum. Oricum o dai, tot nu e bine. Și toată deulceața începe să se destrame. Exact invers ca în „Frumoasa și Bestia”. Prințul devine bestie. Brusc, ai senzația că stai de vorbă cu alt om. Dar nimic nu se petrece brusc. E acolo de la bun început. Doar așteaptă momentul potrivit.
Citește și Ce înseamnă “te iubesc” pentru un psihopat
Te trăsnește de zici că o iei tu cu capul. “Iar dramatizez prea mult”, îți spui. Nu, ascultă-ți intuția, că zice bine. Nimic nu mai e bine. Încerci să discutați, îți spune că e totul bine, că nu ai de ce să îți faci griji. Te pupă pe frunte și se uită duios la tine. Te ia în brațe și simți că v-ați regăsit. Dacă ai ști că asta e ultima dată când o să îl vezi, că pleacă din viața ta fără niciun cuvânt, fără nicio explicație, ce i-ai zice, cum ai face?! Că ți-a zis „bună”, dar că uită să spună, „la revedere”.
Cel care îți aruncă din prima miere pe față, te înțeapă cel mai tare la final.
Ești prea mult deja. Pre bună pentru astfel de persoane. Zic.
Guest post by Mihaela Dan
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Mi-a fost dor și am mai riscat o dată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
