Și ați râs, și v-ați dat coate că-i atârnă burta, că nu i se așază bine rochia…

14 March 2016

Cîmpean CameliaLa început nici nu voiam să aud de Facebook.

Prietena mea Adriana mă tot bătea la cap: nu știi ce pierzi și de ce naiba  te încăpățânezi atât, că doar nu doare deloc.

Până la urmă, am încercat și nu-mi pare rău. Pentru că am ajuns în locuri și la întâmplări nebănuite, pentru că am citit de, cu și despre oameni la care n-aș fi avut acces altfel și ăsta este marele avantaj al rețelelor de socializare.

Dacă-mi place ce citesc, îmi place și gata, dau like, mai strecor câte un comentariu și sunt fericită. Dacă nu-mi place sau nu sunt de acord cu punctul respectiv de vedere, nu sunt și gata, trec mai departe și consider că am mai auzit una. Dar nici nu sar la gâtul celui care l-a scris, nu-l înjur și nu-l înfierez în niciun fel.

Mă apropii de jumătate de secol de viață și cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că nimeni și nimic, niciodată, nu-ți dă dreptul să vorbești în numele altuia. Dacă nu te poți pune în locul lui, dacă nu-l poți asculta, înțelege sau ajuta în vreun fel, stai în banca ta și nu condamna. Nu arăta cu degetul. Pentru că organul ăsta mic și obraznic, odată întins spre ceva sau cineva, lovește mai multe decât vei putea tu controla vreodată.

Fatshion

Am mai spus-o: am multe, multe kilograme în plus. Nu mă mândresc cu asta, nu sunt fericită pentru asta și nu (mai) dau explicații pentru cum am ajuns așa. Și nici nu m-a întrebat nimeni dacă vreau sau nu să le găzduiesc.

Articolele despre grași și grase sunt multe și deosebit de dure. Nici măcar nu se mai spune femeie grasă. Doar grasă. Grasa aia, buldozerul ăla, tractorul, dulapul, mamutul… o grămadă de substantive măgulitoare și cu efect de gumă de șters. Te șterg de pe lista ființelor umane, te scot în afara legii și a realității. Când vezi un bețiv răsturnat în praful drumului, cu balele-i curgând pe la colțul gurii căscate și cu șlițul pe jumătate desfăcut, zâmbești condescendent și treci mai departe. Mâine, când o să fie treaz, o să fie iar cunoștința, amicul, colegul tău de birou de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Cînd trece o femeie grasă pe lângă tine, te tragi deoparte, ți se ridică părul de pe mâini de dezgust, îți scuipi în sân ca după necuratul. Ferească Dumnezeu…

Și oamenii slabi mănâncă șaorma. Și oamenii slabi clefăie pe stradă pungi întregi cu hamburgeri, sticksuri, biscuiți, gogoși, ciocolată sau mai știu eu ce. Și oamenii slabi se îndoapă ca gâștele și, în afară de asta, mai sunt și ipocriți. Ei sunt cei care vor ține primii regimurile alea minune de slăbit care, între noi fie vorba, sunt cele mai rele lucruri care ți se pot întâmpla în lupta cu kilogramele, ei sunt cei care se vaită pe toate rețelele și în toate postările de cât de mult s-au îngrășat, chicotind satisfăcuți și nevăzuți de nimeni în umbra pozelor cu oameni grași pe care le distribuie, fericiți că nu sunt ei.

Obezitatea este o boală. O boală nu numai greu de controlat și de vindecat, dar și foarte, foarte ostracizantă. De câte ori ați auzit pe cineva spunând, într-un context oarecare: ia uite la aia, are cancer! Cel mult șoptind: Doamne – ferește! Dar de câte ori ați auzit: ia uite ce grasă e aia!? și ați râs și v-ați dat coate că-i atârnă burta, că nu i se așează bine rochia, că gâfâie și când vorbește…

Nu caut scuze pentru nimic. M-am supărat foarte tare citind un articol, pe un blog pe care, de altfel, îl respect, așa cum îi respect pe toți oamenii care scriu, care citesc, care au curaj să se exprime și să se expună. Sunt oameni pe care-i citesc și pe care-i iubesc chiar și când nu sunt de acord cu ei. Dar m-am gândit că ajunge. Trebuie să ai o voință de fier și o putere de titan ca să câștigi lupta cu kilogramele. E foarte important să ai o motivație și sprijin, mult sprijin. Și sunt oameni care nu dispun de nimic din toate acestea. Sunt oameni care au căzut în genunchi, cărora le-a fost smuls sufletul, bucată cu bucată și care au găsit în mâncare un aliat. Primejdios, rău, perfid, dar singurul pe care l-au găsit. Sau sunt oameni care, pur și simplu, adoră să mănânce.

Nu mai aruncați cu pietre aiurea!

Dacă nu poți ajuta sau dacă nu vrei să ajuți, dacă nu ești dispus să te implici sau dacă oamenii grași îți rănesc simțul estetic așa de tare, încât te apucă greața, treci mai departe și nu acuza. Nu râde. Nu batjocori.

Nu știi niciodată care persoană dragă ție poate să cadă și să nu se mai ridice. Și-abia atunci vei afla că și grașii sunt oameni și au sentimente.



Citiţi şi

Soacră-mea

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Alex / 17 July 2016 8:10

    “Obezitatea este o boală.”

    Nu. Nu e o boală.

    Calorii intră, calorii ies. Dacă stai și bagi articole pe blog în loc să alergi, să te duci la sală și să ai o dietă echilibrată, singura boală pe care o ai e la cap.

    Reply
  2. Tania Lupu / 12 July 2016 6:20

    Si eu am destule kilograme in plus. Asa am fost de cand ma stiu, inca din copilarie. Si am suferit pentru ele (mai ales in copilarie), si am incercat diete, si mi-am facut probleme… pana intr-o zi cand (la o varsta nu tocmai tanara) am decis ca nu mai vreau sa traiesc asa. Si mi-am impus sa-mi schimb modul in care ma relationez eu cu mine. Pentru ca scopul existentei mele pe pamant nu e sa fac pe placul pseudo-esteticii lui x sau y, ci sa ma bucur de viata. Drept pentru care am inceput sa merg la sala, ceea ce evitasem pana atunci din motive de … tonaj. Nu merg pentru slabit, merg ca sa-mi intretin muschii si sa-mi refac suflul. Da, sunt cea mai grasa din grup. Si ce? Nu pot sa fac exercitiile in ritmul alert al celorlalti, le fac in ritmul meu. Si in loc sa ma simt prost ca nu “tin” de ei, ma felicit ca le fac. Si de cate ori ma mai plesneste cate un “of, uite cum se misca aia de 45 de kile” il contracarez cu un “uite cat am progresat eu fata de acum doua saptamani cand…”. La fel in magazine. Evitam magazinele elegante, pentru ca de cele mai multe ori masurile lor L sunt undeva la sfertul a ce ar fi un L “normal”, iar de XL se pare ca nici n-au auzit. Iar vanzatoarele au asa niste priviri care spun totul cand te plimbi precum elefantul in magazinul de portelanuri… Ei bine, am deci ca e dreptul meu sa am haine elegante pe masura mea, si nu o favoare a magazinului. Si la “va putem ajuta cu ceva” spus pe un ton de cele mai multe ori ironic raspund la fel: da, ma intrebam daca modelul acesta il aveti si in marime normala sau doar la economii de material. Faptul ca sunt sigura pe mine o pune la locul ei pe orice fatuca asezata la doua trepte deasupra muritorilor de rand pentru faptul ca e vanzatoare intr-un magazin “de firma”. Si transfera discutia in normal – devin o clienta care vrea sa cumpere ceva de imbracat, si nu “grasa” care nu are ce cauta acolo. Si port si pantaloni, si legginsi, si fuste deasupra genunchiului… si cui nu-i place sa scrie acasa. Si sa ma pupe. Pe ce-am eu mai din plin.

    Reply
  3. Ana / 26 June 2016 8:34

    Bun…Sa incepem cu faptul ca si eu am fost o femeie grasa, care avea impresia ca nu manca nimic si ca de vina erau genele si parintii care aveau aceeasi problema.Uram sa ma privesc in oglinda si ajunsesem sa ies cu greutate din casa.Cautam pe internet fel si fel de pastile de slabit, dar nu indrazneam sa cumpar fiindca mi-era teama de ele.Intr-o zi mi-am amintit de o dieta de slabit despre care citisem cu cativa ani in urma, dar pe care nu o incercasem.Nu incercem de fapt nicio dieta pana atunci.Am dat cautare pe facebook Dieta Rina si am gasit mai multe grupuri de suport, cu femei si barbati care treceau prin asta.Am ales grupul ALEge Rina, unde am cunoscut oameni minunati, oameni are au reusit sa slabesca peste 40 de kg si care m-au sustinut si m-au ajutat.Eu am slabit 20 de kg si acum sunt un alt om.Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a indreptat catre asta si va rog, incercati!Nu costa bani, nu costa nimic.Veti invata cum trebuie sa mancati sanatos in primul rand!

    Reply
  4. Cristina / 26 June 2016 6:20

    Da, unii oameni arată cu degetul pe altii din diverse motive. Problema e a celor care suferă ca sunt arătați cu degetul (e drept ca tre’ sa ai o doza de nesimțire ca sa supravietuiesti in lumea “aratatorului”), pentru ca de cele mai multe ori se ajunge la devalorizare de sine si alte complicații psihice, dar cei care disprețuiesc un alt om din diverse motive, e foarte josnic si ignorant, vrea doar sa para superior, însă nu știe absolut nimic despre suferința celui “arătat”. De-aia ne uitam si la emisiuni cu “dive” si bârfe, ca o confirmare ca “nu-s eu cel mai prost din curtea școlii”.

    Reply
  5. raluka / 25 June 2016 15:49

    Astazi am fost la un eveniment #MaratonuldeSanatate si concluzia mea este: mananca putin si bun, cat mai multe fructe si legume si multa apa. 🙂
    Si tot aici pe site-ul vostru am citit ceva fain la un moment dat: “doua linguri mai putin, doi pasi mai mult”. Cred ca asta trebuie sa respectam.
    Si eu trebuie sa slabesc, desi nu ma consider o femeie grasa, dar mi-a recomandat medicul pentru ca am ceva probleme cu stomacul. Voi slabi, putin asa acolo, pentru ca problemele de sanatate sunt cea mai buna motivatie zic eu.
    Iar daca ai nevoie de cineva care sa te motiveze, sustina si ajute, poti conta pe mine. Nu ne cunoastem, stiu 🙂 dar… m-as bucura sa pot ajuta.

    Reply
  6. Mihai / 19 April 2016 13:17

    Acum, da, va dau dreptate, toate bune si frumoase, dar de… metabolism a auzit cineva? Intreb acest lucru deoarece am o maaare dilema: eu sufar de obezitate morbida. De ani de zile. Din liceu cred (si l-am terminat de vreo 25 de ani!). In acelasi timp, consoarta mea (de 19 ani) de 19 ani imi e consoarta, nu are 19 ani, ca nu-i de nasul meu asa o varsta!!! – consoarta mea are 1.70m si 46 de kg. Dumnezeu mi-este martor ca nu o infometez nicicum. Din contra! va jur ca mananca de cel putin doua ori cat mine. Ar da orice sa mai puna macar 3-4 kg sa arate mai putin din scheletul de la mama natura.
    Eu mananc doua felii de paine la masa – ea, o paine intreaga. Uneori baga paine cu paste carbonara, doar-doar s-o lipi ceva. Ea zice ca e fieru rau. Eu mor de ciuda, pentru ca cei care ne vad cred ca eu sunt ala mancacios si ea saraca saliveaza pe langa mine. Va jur, nu e asa!
    Si uite cum porcu’sta la masa cu fotomodela, ea mananca, el e la vesnica dieta dar cel judecat si privit fara pic de toleranta sunt intotdeauna doar… eu…

    Reply
  7. Belle dImagination / 19 April 2016 8:42

    Dacă aveţi nevoie de o nouă prietenă, sunt aici.

    Reply
  8. Adriana / 17 March 2016 0:00

    Nu am pb cu greutatea si nici nu prea cunosc indeaproape oameni care sa aiba. Dar cred ca exista 2 tipuri de oameni grasi: cei pt care asta chiar este o boala si se zbat sa scape de ea ( cum e de altfel normal, cand esti bolnav, tb sa te vindeci) si mai sunt si cei care, sau cel putin asa mi se pare mie, se falesc intr-un fel cu asta…acum vreo sapt eram la spring si langa mine o mama cu baiatul ei, amandoi supraponderali, amandoi mancau shaorma…e posibil sa fi fost pur si simplu o pofta pe care orice om o are din cand in cand, dar la fel e posibil ca asta sa fie mancarea lor zilnica!! Nu prea ma intereseaza ce mananca sau cu arata x-ulescu, nu-mi sunt familie, nici prieteni, asa ca de ce m-ar interesa, fiecare are dreptul sa-si traiasca viata cum vrea….dar, totusi, nu pot sa nu ma intreb: de ce? De ce mananci mai mult decat trebuie, de ce iti hranesti si copilul mai mult decat trebuie?? ….asta sa fie chiar de la boala? Boala iti da un apetit mai mare?….

    Reply
  9. Mara / 15 March 2016 13:19

    Sunt grasa de la varsta de 7 ani, in urma unui tratament medicamentos.Am devenit obeza dupa ce am incetat fumatul. Nu mananc mult si de regula, sub nr. de calorii recomandat. Am incercat diferite metode sa scad in greutate dar fara succes. Ignor toate manifestarile celorlalti vis a vis de greutatea mea pentru ca mi-e clar ca habar nu au dar au impresia ca le stiu pe toate iar aceste persoane nu merita atentie nici macar o secunda. Pentru unii e greu de inteles sau chiar imposibil. Nu toti avem parte de un IQ acceptabil, si asta e o “boala” dar cei ce sunt capabili s-o “vada” sunt suficient de isteti si se prefac ca n-o “vad”.

    Reply
  10. Lidia / 15 March 2016 12:32

    Da, sunt de acord, femeile grase NU AR TREBUI sa fie ostracizate sau privite cu dezgust. Dar o sa-mi permit sa fac o paralela.
    Anul trecut a fost in prim planul atentiei publice problema violurilor. Si s-a afirmat clar, si asa si este, ca femeile NU AR TREBUI sa fie violate pentru ca se imbraca provocator. Asa e. Dar, daca tu esti o femeie atragatoare, care locuieste intr-o comunitate in care majoritatea barbatilor sunt niste maimute oligofrene, care O SA TE VIOLEZE daca te imbraci provocator, ce o sa faci? O sa te imbraci provocator, o sa fii violata, caci oricum ei o sa faca puscarie 5 ani, dupa care o sa fie liberi sa violeze alte femei, iar tu o sa traiesti cu trauma?
    Da, sunt constienta ca nu asta e prima cauza a violurilor, dar voiam sa ilustrez un punct de vedere.
    Pe aceeasi idee, femeile grase NU ar trebui sa fie privite cu dezgust. Dar sunt. Si nu o sa schimbe mentalitatea asta un articol, si nu in cateva saptamani, sau un an. Mentalitatea maselor se va schimba intr-o perioada indelungata, 10-20 ani daca-mi permit sa fac o estimare. Timp in care o femeie grasa va trai cu imaginea de sine scazuta si va fi constienta, ca orice ar face, tot asa va fi privita. Asa ca nu ar fi mai simplu sa aiba grija sa NU ajunga grasa, sau sa faca tot posibilul sa slabeasca?

    Reply
  11. Daniela Stingaciu / 14 March 2016 20:11

    Mare dreptate aveti doamna draga. Toata viata am fost complexata de acest lucru.pana am ajuns si eu in sfarsit la 58 de kg in cazul in care am 161 cm,dar m am infometat si mi am distrus stomacul. Intre timp dupa a doua nastere si dupa 2 ani de zile de cand stau acasa ca sa am grija de mama ,aflata intr o stare extrem de grava) kg au revenit ,inca 22 la numar. Si asa m am trezit cu fel si fel de apelative susotite prin spatele meu . Nu neg ca nu ma dor dar nu ma mai dor in aceeasi cantitate ca altadata. Pentru ca acum stiu ca desi nu sunt o persoana gurmanda,kg in plus nu au nici o legatura cu personalitatea,caracterul sau mintea si nici cu iubirea care ma inconjoara din partea familiei. Da,suntem grase! Si ce? Mananc cumva mancarea altuia? Oblig pe cineva sa stea langa mine sa mi vada sunculitele? Nu,nu oblig pe nimeni deci prin urmare nu ma simt nici eu obligata sa ma uit la sticks urile altora:)

    Reply
  12. MonicaV / 14 March 2016 18:26

    Obezitatea nu este un stigmat, ci o afectiune medicala. Riscurile ei le suporta persoana in cauza, nu cine trece pe langa. Obezitatea nu este inestetica- cum nici diabetul sau hipertensiunea arteriala sau Morbus Parkinson nu sunt. Totul tine de canoane fals impuse de societate. Inestetic este un om murdar sau care , desi detine toate mijloacele, miroase a transpiratie veche. Inestetici sunt ipocritii si mincinosii.
    Cine nu cunoaste truda din sufletul unui om care a trecut de la “plinut” la “obezitate morbida ” fara sa isi dea seama ,sa se abtina.

    Reply
  13. MELDA / 14 March 2016 13:13

    Fac parte din categoria grasilor si da chiar nu mananc shaorma este o problema medicala a multor oameni care se confrunta cu obezitatea ar trebui acum sa fiu rea cu cei care se cred slabi si arata bine dar stiu persoane care au fost grase au slabit dar sper sa fie numai o parerre de a mea dar parca li s-au pierdut si neuronii ….ingamfarea infatuarea si faptul ca asemenea lor nu mai exista nimeni la unii le i-a si mintile…cred mai aproape de om trebuie sa fie bunul simt ,respectul ..

    Reply
  14. dani / 14 March 2016 11:08

    ai mare dreptate,de obicei nu ma simnt jignita sau lovita cand mi se spune ca sunt grasa, dar am patit exact ca si tine,urmaream un blog al unui domn,erau chestii cand amuzante ,cand triste, exact ca si tine, citeam si trecam mai departe, nu-mi place sa-mi dau cu presupusul.
    Intr-o zi a abordat problema grasilor, acum…ce a spus el acolo durea,nu durea, dar comentariile celorlalti m-au lasat cu un gust,nu amar,ci otravitor de amar.
    o singura remarca mai retin,nu stiu de ce mi s-a intiparit pe retina ,mai ales ca eu n-am mancat niciodata shaorma,o ..cineva spunea asa:,,si-ar da mana dreapta pe o shaorma,,
    M-a durut si m-am dezabonat de la postarile lui,oricat de amuzante or fi fost ele.Mi s-a parut mai mult decat jignitor .
    Asa ca te inteleg perfect.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro