Despre familia tradițional-patriarhală am multe a spune. Pentru că multe am văzut.
Familia este o instituție abuziva, fondată pe capacitatea de intimidare sau forța fizică a bărbatului. Familia este totalmente avantajoasa pentru bărbat și în totalitate în dezavantajul și detrimentul femeii. Chiar și o fiică nimerită în destinul unei familii în care tatăl e șeful este o pacoste nedorită. Pentru că – normal – un copil perfect era un copil-băiat, nu fată.
Familia este o invenție masculină făcută pentru a subjuga, legal, femeia din punct de vedere al integrității fizice și psihice. Abuzurile nu ar fi, însă, posibile fără tendința naturala a femeii de a avea copii. Chiar dacă, la început, în mâinile femeilor – la figurat vorbind – stau niște pârghii importante cu care poate rula după bunul plac anumite forțe ale naturii, ea abdică și intră in jug. Cum? Libertatea femeii se termină la apariția copiilor. În acel moment, practic, ea devine totalmente și pe viață legată de acel bărbat, tatăl biologic al copiilor. Chiar dacă divortează ulterior, ea rămâne legată de el. Până atunci e neputincioasă, vulnerabilă și dependentă de bărbat.
Odată cu primul plâns al copilului, în maimuța ancestrală care doarme în creierul masculin se deșteaptă instinctul de dominare. Până ieri, un nimeni, masculul se trezește brusc cineva, cu un regat așternut la picioarele lui – regat format din doi supuși, unul prezent și altul în devenire, două victime pe care urmează să le stăpânească cu labele și colții. Pe aceștia, în restul de viată care urmează, îi va guverna cu pumnul în masă, cu privirea, cu vocea sau intonația amenințătoare. Îl va excita ne-sexual reacția de frică la zvâcnirile lui de forță. Violență în ochi, nu neaparat în membrele superioare. Violență în ton, comportament de violator ne-sexual, violator în felul de a apuca obiectele, violator în felul în care îți trântește în nas ușa, voința, cuvintele. Ființele din subordinea lui vor dezvolta un puternic instinct al fricii și grija de a cultiva viața dublă sau dubla personalitate, una pentru maimuță și alta pentru sine.
Buna dispoziție a casei încetează, când intră maimuța în încăpere, lumina scade. Râsetele și voia bună se opresc brusc, când el apare. Deci viața trebuie să fie undeva în altă parte sau între niște paranteze închise pentru el.
Dar asta e puțin. El va cere. Multe, totul.
Dă-i, fă-i, adu-i, caută-i, lasă-l, nu-l deranja, nu-i sta în cale, nu-i acoperi ecranul, oferă-i satisfacție și apoi cară-te, nu-l dezamăgi, dispari, nu-i cere nimic, dispari, nu-l stresa, nu vorbi, dispari.
Și am dispărut.
Guest post by Anonimă
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
