Succesul de casă al unor producții cinematografice stârnește uimire și provoacă dispute între specialiști. O adaptare a unui roman-cult, scris de Stephen King, a ridicat cota de încasări în Statele Unite. Andres/Andy Muschietti, realizatorul unei bulversante pelicule (Mama) ce o are în distribuție pe Jessica Chastain, și-a completat onorabil caietul de sarcini odată cu pelicula IT, devenită o adevărată „fabrică de încasat bani”.
Din experiențele anterioare, producătorii au extras câteva lecții despre eșec; așadar, remake-urile și sequel-urile filmelor de groază din perioada anilor ’70-’80 s-au succedat fără a fi mari izbânzi (Evil Dead, The Thing, Carrie, Poltergeist). Totuși, adaptările după romanele lui Stephen King au probat un principiu de bază pentru succesul de casă: a pricinui frică. O producție New Line Cinema, filmul horror IT are la bază romanul omonim al lui Stephen King, care a înfricoșat mai multe generații de cititori. Într-un mic oraș din Maine. Derry, sunt semnalate mai multe dispariții ale unor copii. În același timp, o bandă de adolescenți trebuie să înfrunte un clovn malefic – Pennywise – și chiar încearcă să îl ucidă. Vor avea de-a face cu marea teroare.
Când copiii din oraşul Derry încep să dispară, un grup de micuţi sunt forţaţi să-şi înfrunte cele mai mari frici odată cu întâlnirea sinistrului clovn Pennywise, a cărui istorie de crime şi violenţă este veche de câteva secole. Undeva, într-o localitate uitată de lume, din Statele Unite, într-o zi ploioasă, doi copii se joacă. Cel mai mare/ Bill Denbrough construiește o barcă din hârtie pentru frățiorul său. Micuțul, echipat cu o pelerină galbenă, se apropie de canalul spre care plutea bărcuța. Copilul încearcă să împiedice alunecarea bărcuței în gura de canal, dar, încercând să o salveze, dă nas în nas cu o creatură malefică: clovnul Pennywise (interpretarea lui Bill Skarsgård alimentează coșmarurile spectatorilor). Urmarea e previzibilă. Copilașul/Georgie va fi prima victimă a monstrului, iar violența acestei scene siderează audiența, mai ales că era știută grija celor de la Hollywood pentru copii (nu se atinge nimeni de ei!).
Scena este cu atât mai teribilă, cu cât realizatorul a încercat, pentru câteva clipe, să sugereze tandrețea și dragostea dintre cei doi frați. Justețea personajelor, fragilitatea și – imediat, simpatia pentru acești eroi – constituie o reușită a unei pelicule care-a pornit și de la succesul altei adaptări după King, Stand by Me de Rob Reiner. Andres Muschietti dă tonul unei răsturnări de situație: dacă sperați să aveți parte de nostalgie, riscați ca aceasta să vă rămână în gât. Universul terifiant al romanelor lui King cuprinde și acest «boogeyman» înfricoșător, în buna tradiție a bestiarului de la Hollywood. Se cuvine formulată întrebarea dacă nu cumva Andres Muschietti a pregătit o nouă ecranizare ținând seama de figura coșmarească a lui Archibald Gripsou. O simplă comparație cu seria t.v. realizată de Tommy Lee Wallace ne face să constatăm că nu este cazul de așa ceva.
Acest hibrid „simpatic”, un produs bine ambalat, care exploatează la maximum nostalgia pentru o mini-serie (originală) mai mult decât pentru cartea lui King, stârnește un enorm interes în rândul spectatorilor contemporani. După o abilă reciclare, IT a devenit o veritabilă madlenă pop, dacă ne gândim la Super 8 (omagiul adus de Spielberg lui J.J. Abrams), E.T., Goonies sau Stranger Things fiindcă este vorba despre aceeași copii care trebuie să înfrunte forțe ale răului. Andres Muschietti a schimbat timpul acțiunii înlocuind perioada anilor ’50 cu cea a anilor ’80. Ambalajul a fost atent studiat, iar scena deschiderii este impresionantă.
Scenariștii (Cary Fukunaga, cunoscut pentru primul sezon din True Detective și Gary Dauberman, autorul horror-ului Annabelle) s-au confruntat cu problema timpului care s-a scurs de la data apariției romanului-sursă. Acolo, cronologia era dublă: prezentul însemna 1958, iar trecutul se referea la 1985. Astăzi, anii ’80 au devenit trecut. Lăsând deoparte schema non-liniară din scriitura originală, IT se axează pe amintirile adulților din 1988. Prin urmare, actuala realizare a lui Muschietti conține numeroase referințe, citate, din alte adaptări ale operei lui Stephen King. Vom avea parte de o adevărată suită de gimmick-uri reciclate. Dimanica grupului de puștani este o reușită, dar în detrimentul apariției creaturii malefice, prin extensie, frica resimțită de copii, când rămân singuri, împiedică coșmarul. Or, tocmai acest gen de comunicare coșmarească stârnea interesul în rândul privitorilor. În interiorul acestui grup de preadolescenți, regăsim multă durere pentru că acești nefericiți au parte de doliu, incest, hărțuire, primele emoții stârnite de furia hormonilor, frică de boală și teamă de moarte. Clovnul Pennywise reprezintă teroarea întruchipată. Fără să luăm prea mult în considerare brutalitatea de care au parte copiii, reușita peliculei s-ar rezuma la triumful tinerelor victime în fața adversității (scenele în care demonul îi obliga să-și privească temerile în față). Această superproducție hollywoodiană amestecă plăcerile unor inocenți cu angoasele și melancolia specifice adolescenței.
Poate în acest fel se explică imensul succes de public (123 milioane de dolari în doar trei zile) al unui film precum IT – face palpabil răul universal, printre izbucnirile de râs și strigătele provocate de teroare. În acest carnaval de coșmar «kingian», prinde contur solidaritatea dintre copii, dar și un adevărat bazar cosmogonic ce se va alinia cu celelalte din seria adaptărilor deja celebre (Carrie, Shining și Stand by Me). Victime ale unor adânci traume familiale și ale violenței din lumea adultă, copiii din această ultimă adaptare aduc mai multă sensibilitate unei Americi pavilionare.
Regia: Andres Muschietti
Scenariul: Chase Palmer, Cary Fukunaga, Gary Dauberman (după romanul It de Stephen King)
Imaginea: Chung Chung-hoon
Decorurile: Claude Paré
Costumele: Janie Bryant
Montajul: Jason Ballantine
Muzica: Benjamin Wallfisch
Productori: David Katzenberg, Roy Lee, Dan Lin, Seth Grahame-Smith, Barbara Muschietti
Distribuția:
Bill Skarsgård – Pennywise
Jaeden Lieberher – Bill Denbrough
Finn Wolfhard – Richie Tozier
Jack Dylan Grazer – Eddie Kaspbrak
Sophia Lillis – Beverly Marsh
Jeremy Ray Taylor – Ben Hanscom
Wyatt Oleff – Stanley Uris
Chosen Jacobs – Mike Hanlon
Durata: 2h15
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
