Îmi spunea deunăzi o prietena (de 5 ani single – asta ca să o înțelegeți mai bine în rândurile următoare) că s-a saturat să ducă monologuri de weekend cu ea însăși sau să-i dea valențe de prinț cuceritor vreunui idiot agățat prin vreun bar într-un gest de disperare („mamă, da chiar nu-ți găsești și tu pe unul? că uite ,toate prietenele tale sunt la casele lor”).
…Și pentru a merge de data această la țintă sigură și a pune ordine în haosul trăirilor, s-a înscris la un portal de „relaţii pasagere”.
Este un act complet rațional – spune ea – total în conformitate cu tendința globalizata și informatizată a lumii în care trăim. Aşadar, s-a săturat de nebuni cu texte ce promit în discursul lor de împerechere concedii și mai încolo rate și apoi te lasă baltă după prima întâlnire de amor dezlănțuit. Nu, nu eu am spus asta, Doamne ferește, eu sunt femeie măritată și asta de ceva vreme, deci ieșită din circuitul pieții de mărfuri și bunuri sufletești.
Aceste vorbe ieșeau din gurița frumos conturată a prietenei, care să fie clar, e o femeie de treabă, deșteaptă, cu picioarele pe pământ și cu răspundere nelimitată la locul de munca. Măcar știe ea o chestie clară. De ce să nu putem programa sexualitatea și plăcerea trupească la fel cum programăm o vizită la dentist, la pedichiuristă sau la epilat? Ei uite, poate chiar asta e ordinea perfectă în care s-ar putea înfăptui întâlnirea. Ea s-a hotărât să o ia pe acest drum și să arunce la gunoiul de „nereciclabile” ideile romanțate. Ba mai mult, s- a întâlnit după un schimb rapid pe mail și comunicări ale programelor de lucru cu un tip, care nu e nici strâmb, nici chior și nici bunic. E un manager de succes, care între două ședinte de planificare a bugetului mai vrea și el omul să se relaxeze puțin înainte de a se duce acasă obosit la soție şi cei doi copii.
Prietena asta m-a făcut foarte curioasă și cum am ajuns acasa am intrat și eu pe acest site, asta după ce l-am informat pe purtătorul de același inel că această acțiune este doar în scopuri de cercetare. 🙂 Am dat de anunțuri de genul „bărbat, caut femeie atractivă, cu o situație financiară bună, necomplicată pentru sex la fel de necomplicat!” Bineînțeles că nici anunțurile femeilor nu se lăsau mai prejos (cine ne credea sexul slab să înghită acum în sec) : „femeie serioasă, de carieră, cu famile, caut un partener care să-mi amintească de timpurile necomplicate” (mă rog, parcă tot erau mai pe după perdea mărturiile suratelor mele).
Gândul la toate aceste relații necomplicate m-a urmărit toată ziua mai apoi. Bine, înțeleg că funcționează o perioadă sexul fără dragoste, dar cât durează până noi, femeile, dorim relație de exclusivitate pe masculul împărțit până acum? Până când suportăm să ne planificam la rece întâlnirea de amor prin vreun hotel de clasa mijlocie și asta între ședința cu șeful și seara petrecută în famile cu soțul care cine știe din ce motive e cam obosit de viață şi de tine? Până când acceptăm să ne luam frumos poșeta și să-i urăm zile bune și senine până la următoarea întâlnire – sau cine știe dacă mai are loc acum, dacă deja l-ai putut bifa în agendă?
La prietena asta a mea a durat câteva luni până când s-a declarat îndrăgostită până peste urechi de zburdalnicul manager. Și tocmai asta e drama. E clar – noi vrem iubire. Adică noi, femeile, vrem iubire până nu mai putem respira de felul în care te înconjoară din toate părțile. Dar e un chin dulce. Nu vrem aventură, deși ne dăm femei postmoderne și care știu să aibă grijă singure de suflețelul lor. Într-o relație de genul „e tot timpul el cel care o va duce mai bine”. Și chiar așa s-a întâmplat. La întâlnirea lor rațional planificată în scopuri pasionale, tipul îi arată un prospect cu concediul minunat pe o insulă și mai formidabilă pierdută în paradis, concediu pe care el îl va petrece cu însoțitoarea oficială de drum, copiii rămânând la bunici.
Prin urmare, cum poate funcționa o astfel de relație? Cum putem noi, ca femei, să despărțim partea de sus de cea de jos și cum putem găsi calea de mijloc? Nu mă înțelegeți greșit, nu cred în monogamie pe vecie, dar când se termină acel tremur, acea nesiguranță că el nu îți aparține (nici macar jos in totalitate). Când putem să deosebim dragostea fără sex şi sexul fara dragoste fără să nu regretăm că nu le avem pe amândouă deodată? Ei, uite că nu putem – prietena mea a căzut de atunci într-o indispoziție totală… Cel mai rău e însă că urăște de acum toate insulele cu ocean clar și băutură aromată adusă la plaja într-o discreție desăvârșită!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Un alt fel de ‘cină de gală’ – The Menu
Ziua în care am divorțat de mama
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
