În cazul în care acest nefericit eveniment survine în viața ta doar pentru că trebuie și nu pentru că ai găsit un altul mai bun, atunci, cu siguranță, va fi de că*at. Așa că pregătește-te pentru ce este mai rău. Inclusiv în următorul așternut.
L-am cunoscut pe ”noul el” din întâmplare – ar spune mulți- dar eu știu cert că l-am întâlnit tocmai pentru că era absolut necesar. Pentru o femeie destul de proaspăt divorțată, tristă, singură – cu un copil- și cu o stare depresivă acută, cel mai bun el pe care putea să mi-l scoată în cale toți sfinții, era fix el, un tinerel jovial, mai degrabă simpatic și urâțel, decât un macho galant, conform criteriilor altora. Dar plin de umor și cu toate cuvintele și răbdarea de pe lume la el. Mereu! Indiferent de oră!
Nu l-am iubit vreodată, dar cum să nu mă îndrăgostesc, în vulnerabilitatea mea, de fiecare secundă de atenție transformată în minute și mai apoi în ore întregi petrecute împreună, doar cu satisfacția de a mă vedea zâmbind ori povestind lăcrimând câte-n lună și-n stele?! Căci, da, fix asta ai făcut tu, m-ai trișat! M-ai privit cu ochii tăi verzi, mari, mai mari și decât ai mei, m-ai mângâiat cu privirea lor, atunci când nu-ți ordonam dulce să mă strângi puternic în brațele tale slăbănoage și să mă ții așa, în strânsoarea ta, mult, mult… Erai, cu fiecare lună care trecea, din ce în ce mai obedient. De fapt, continuai să mă trișezi și mai puternic, dar acum era distinct. Aveai consimțământul meu.
Mi-ai devenit precum un cui în inimă, dar pe care nici că aș vrea să-l scot vreodată. Nu mi-ai dăruit vreo floare, dar ai răspuns ”prezent!” de câte ori te-am chemat către mine, indiferent de oră. Indiferent de cât de obosit te întorceai din vreo misiune or de la vreo alta. Nu m-ai îmbrăcat nici în aur, nici în diamante, dar ai avut grijă să-mi transformi fiecare cristal sărat de pe obraji în zâmbet larg. Ai oftat alături de mine și mi-ai mângâiat, sfios, copilul. Atunci mi-ai mângâiat sufletul… M-ai complimentat exact când nu m-am așteptat și m-ai învățat să mă iubesc din nou. Pe undeva, nu ai făcut altceva decât să contribui la vindecarea mea.
Multe nopți și multe luni de zile am trecut prin patul tău, fără să-mi ceri mai mult decât îți puteam eu oferi. La acel moment. Dar, cu răbdarea ta, unică la vremea aceea, ai știut să mă faci să mă deschid cum nu o mai făcusem, până atunci, nici față de cel al cărei soție fusesem. Lângă tine, în timp, am fost cea mai eu! Cu părul vâlvoi, iar tu numindu-mă ”Soare”, cu părul întins, iar tu topindu-te și mai mult, încruntându-mă fin, iar tu dându-mi explicații fără să ți le fi cerut anterior, fredonând amândoi Bitter Blue, aflându-mă pe scaunul din dreapta al mașinii tale, iar tu ținându-mă de mână în palma transpirată de emoție, zâmbind împreună despre orice tâmpenie copilărească or eu lăcrimând, iar tu strângându-mă și mai puternic în brațele tale mirosind a Eros. Și, pe lângă toate acestea, ai stârnit în mine pasiunea pentru motoare, plimbându-mă cu 200 km/h cu pletele fluturând în vânt și umezindu-mă puternic, cerându-mi imperios să te strâng și mai tare la piept. De-ai ști cât îmi plăcea să-mi ating sânii de trupul tău transpirat!
Nici nu trebuie să închid ochii ca să-mi amintesc prima noastră noapte de sex. Începuse firesc, la fel ca toate celelalte zeci/sute de nopți, care se strânseseră deja de când ne cunoșteam. Devenisem atât de naturali unul cu celălalt, încât nu-mi mai doream decât să fiu a ta. Și am fost! Timorată și totodată înspăimântată de gândul că vei fi devenit al doilea bărbat din viața mea, în vremuri în care lumea judeca aspru și un simplu piercing în nas, te-am chemat și mai dorită de tine… De tine în mine! N-ai știut vreodată că ai fost al doilea și nici nu ar fi fost indicat să ai habar.
După eșecul total al primei partide de sex de după divorțul meu, nici rugămințile tale nu păreau să mă mai poată îndupleca să repetăm momentul. Dar simțeam că te pierd. Simțeam că, nefiind ceea ce-ți trebuia ție de fapt, voi fi nevoită să devin. Așa că m-am lăsat condusă de tine. M-ai învățat să cer tot ce-mi place! M-ai învățat să-mi cunosc trupul, iubindu-l fragil, în duritatea ta. Erai… imens, mă durea, dar îmi șopteai că trebuie să mă doară plăcut. Te-am primit în mine și te-am strâns și mai puternic cu fiecare șoaptă pe care mi-ai murmurat-o, îndrumându-mă spre ceea ce aveam de făcut pentru a mă preaferici. Întâi eu, întotdeauna. Așa m-ai învățat! Așa ”prost” m-ai obișnuit! Iar când, la schimb, ai așteptat totul de la mine, practic, mie mi s-a făcut și mai teamă.
Anii treceau, iar apropierea și nevoia de tine în varii și dese momente, mă speriau și mai tare. Deveneai atât de implicat, aparent, încât mă îngrozeau întâlnirile cu tine, alături de prietenii tăi, explicațiile pe care acum eram nevoită să ți le dau eu, ieșirile tale autoritare în fața unor alți masculi… și-mi vine acum în minte cum ai riscat inclusiv să fii dat afară dintr-un local pentru simplul fapt că mă împinsese un cavaler, din greșeală, exact în momentul în care, animalic de tandru, ți-ai vârât mâna stângă în părul meu, limba ți-o simțeam din ce în ce mai adânc în gura mea, iar cu dreapta, apăsându-mi pe fese, te asigurai că mă ții suficient de apropiată de mijlocul tău… Ah, câtă pasiune ai educat în mine! Probabil de aceea deseori mă-ntreb de ce eu ți-am stârnit doar așa ceva?! De ce nu ai simțit și tu măcar o urmă de îndrăgosteală? Cum naiba ți-a ieșit perfect piesa asta atâția ani? Cred că ar fi trebuit să dai uniforma pe actorie…
Sună ciudat și contradictoriu, știu, dar cu cât mai des erai în mine, cu-atât simțeam mai mult că te pierd, așa că am preferat să aduc în așternutul nostru o ea care să te fericească așa cum nu reușisem eu să trec peste barieră și să o fac. Am luat-o strâns de păr, am îngenuncheat-o în fața ta, fix între noi și i-am coordonat mișcările capului și implicit ale buzelor, în timp ce pe tine te vedeam transformându-te în Amon. Ți-am vârât limba în gură căutând-o pe-a ta cu nesaț și pasiune, iar tu nu doar că mi-ai răspuns cu disperare, dar mi-ai simțit gelozia și m-ai pătruns în noaptea aceea mai puternic ca niciodată, lăsând-o pe cealaltă să adoarmă nesatisfăcută și puternic alcoolizată. M-ai iubit cum nu o mai făcuseși vreodată! Atunci am înțeles că voiai mult mai mult. Și mai multe… Iar eu n-aș fi fost capabilă mai mult de o dată să ți le fi dat.
Apoi, ai mai primit un colosal minus din partea sufletului meu, atunci când în fața propriilor mei ochi ai ridicat o palmă asupra unei femei și, deși iubeam deja pe altcineva, ți-am cerut explicații, dar am și așteptat, tacit, o promisiune cum că nu vei mai repeta vreodată gestul. Zadarnic și amară dezamăgirea aceea… Le înghițise complet pe toate de până atunci… Tu ai știut că n-ar fi trebuit să o greșești vreodată astfel, mai ales în apropierea văzului meu! Tu ai știut ce urăsc eu mai mult pe lume, așa cum ai știut ultima oară când am plecat din așternutul tău că a fost… ultima oară.
Incredibil, poate, dar pe undeva, cândva, mi-ar fi plăcut să povestesc nepoților despre tine, o amintire curată, a unui copilandru ochios și plin de umor, dar mai ales cea a unui tânăr care a învățat perfect când să cedeze în fața unor coarne mult mai dure decât ale sale, răspunzând ca la carte cu ”Ai dreptate, draga mea!” va rămâne mereu cea mai pură și reală amintire a lui eR. Și, în cele din urmă, în goana ta după vânat, fiindcă un cuceritor asta va rămâne toată viața lui, un vânător, eu am reușit să mă strecor ceva mai bine decât o altă simplă, fostă și asta deoarece m-am retras exact atunci când am știut că într-o zi mă vei regreta și nu neapărat doar sexual… tocmai pentru că pe tava lăcuită dintre noi nu au fost așezați doar hormoni, ci și încredere și destăinuiri, mărturisiri și zâmbete, oftaturi și ghidușii, glume și mușcături de urechi – extrem de dureroase – respect și recunoștință, trăiri și vise sau mai bine-zis ”povești nescrise, Soare…”
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Obsesia perfecțiunii – The American (Joika)
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
