Adam și Eva, primii protestatari (sau contestatari) din lume, conform unui document neautentificat, au militat pentru răspândirea cunoașterii prin produse pomicole. Știm cu toții cum se sfârșește povestea. Activiștii au fost suspuși represaliilor de către puterea instaurată. Documentul nu menționează dacă era vorba despre corporații sau o putere politică, mulțumindu-se să folosească termenul „atotputernic”. Există motive să bănuim că era pus la punct un sistem de urmărire sofisticat, bazându-ne pe utilizarea frecventă a unui alt termen, „atoatevăzător”. Practic, Adam și Eva n-aveau nicio șansă.
Oricum, omenirea a continuat să protesteze. Pe măsură ce statele s-au laicizat, ținta nemulțumirilor a girat ușor înspre semenii de la putere, abandonând zeitățile prin muzee, anticariate și expresii verbale injurioase. Un avantaj incontestabil a fost satisfacția de a-și putea, de acum, ochi opresorii cu o piatră, un glonț sau un ou stricat.
Odată cu înmulțirea acțiunilor militante, a apărut și o nevoie de diversificare a formelor de protest. Un grup care poartă pancarte și strigă la polițiști nu mai captează interesul semenilor.
Cu inventivitate, oamenii au găsit noi moduri de exprimare a nemulțumirilor, astfel încât vocea lor să se facă auzită până departe.
Unele din încercările de a atrage atenția sunt de-a dreptul inedite și, fie că au sau nu succes, fac scurte cariere printre subiectele de presă. De la Green Peace încoace, organizațiile ecologiste au făcut istorie în PR-ul de gherilă, folosind diverse cascadorii de comunicare a temelor de protest sau conștientizare publică.
Activistul Dan Glass, de pildă, a vrut să demonstreze că problemele de mediu chiar sunt de o importanță presantă. Activitatea lui Glass a fost recunoscută de însuși primul ministru al Marii Britanii. La primirea unui premiu, în timpul strângerii de mână oficiale, Glass l-a informat politicos pe șeful guvernului său că tocmai și-a lipit brațul de al lui, cu superglue. Din fericire pentru Glass, ghidușia lui s-a petrecut în Europa, astfel încât evenimentul s-a terminat fără gloanțe, în râsetele staff-ului și ale premierului.
O militantă pentru oprirea disecțiilor din școli, de data asta din SUA, și-a schimbat numele din acte pentru a ilustra atașamentul ei față de cauză. Liceeanca Jennifer Thornburg a devenit, oficial, Cutout Dissection.com, după domeniul website-ului PETA care protestează împotriva vivisecției în scopuri științifice.
În timp ce unii militează pentru iubirea față de animale, alții strigă că dacă dragoste nu e, nu-i nimic, cu atât mai bine. În India, manifestările extremiștilor hindu anti-Valentine’s Day au devenit un eveniment media anual. Protestatarii ies în stradă cu mesaje cum ar fi „Jos cu Valentine’s Day!”, dau foc la felicitări cu inimioare roz și amenință cu bătaia cuplurile de valentini și valentine întâlnite. Astfel, spun ei, își manifestă dezaprobarea față de „iubirea necivilizată” și destrăbălarea occidentală.
Tot din dragoste, doi bărbați divorțați au luat cu asalt acoperișul Curții Regale de Justiție din Londra pentru a protesta față de actualele legi privind custodia copiilor. Tații de gherilă și-au adus provizii suficiente pentru o cruciadă de o săptămână pe acoperiș, și s-au îmbrăcat în super-eroi ca să-și sublinieze punctul de vedere, acela că tații trebuie să aibă aceleași drepturi ca și mamele în deciziile de acordare a custodiei în urma divorțului. Acțiunea lor nu a fost urmărită penal, dar organizația Fathers for Justice a intrat în colaps în urma dezvăluirii, câțiva ani mai târziu, a unui complot de răpire a fiului premierului Tony Blair.
În Ontario, Canada, 300 de activiști și-au arătat fundurile dezgolite unui balon de supraveghere de la granița cu SUA, ca protest la adresa acțiunilor SUA de monitorizare a zonei cu echipamente video performante. „Am vrut să spunem clar Statelor Unite că nu ne place să fim supravegheați”, a explicat organizatorul protestului, Eli Martin.
În timpul administrației Bush, jurnalistul irakian Muntadhar al-Zaidi a devenit celebru după ce a aruncat cu pantofi în președintele american, în timpul unei conferințe de presă. În Irak, a-ți scoate încălțămintea din picioare și a lovi pe cineva cu ea reprezintă o jignire gravă și manifestarea unui profund dispreț. „Ăsta e un sărut de adio de la irakieni, câine!” – a spus Muntadhar al-Zaidi la primul pantof. „Iar ăsta e pentru văduvele și orfanii tuturor celor pe care i-ai ucis în Irak” – a încheiat în timp ce-l țintea pe George Bush a doua oară. Din păcate, jurnalistul n-a beneficiat de toleranța umorului englezesc de care s-a bucurat Dan Glass, și până la urmă a executat 9 luni de închisoare (cu tortură, se zvonește), după ce inițial fusese condamnat la 3 ani. Protestul lui a devenit un simbol al omului obișnuit care se răzvrătește împotriva tiranului.
Într-o manifestare anti-corupție la realegerea lui Fujimori, peruanii din Lima se adunau zilnic în piața centrală cu găleți, detergenți și steaguri naționale pe care le spălau în semn de protest față de politica „murdară” a președințelui. Alberto Fujimori era acuzat de abuz de putere și tactici ilegale de intimidare a opozanților. Inițiativa „lava la bandera” (spălarea steagului) a durat luni de zile, până când a fost făcută publică o filmare în care președintele mituia un legislator, iar Fujimori a fost forțat să părăsească Peru-ul, refugiindu-se în Japonia.
Cum să aduci la cunoștință problema unui loc dintr-o pustietate care nu interesează pe nimeni? Locuitorii din Leader, o așezare de nici 900 de locuitori din provincia Saskatchewan, Canada, se plângeau de multă vreme de starea drumurilor din regiune, care erau neîntreținute și pline de gropi. Ca să-și facă auzite vocile, oamenii au produs un calendar cu nuduri ale localnicilor pe fondul porțiunilor afectate din drumuri. Pentru cei care răsfoiau calendarul Pin-Up din Leader devenea imediat evident că singura componentă care ținea de sex-appeal în cele 12 imagini ale lunilor se regăsea în cuvântul sexagenar. La momentul respectiv, protestul lor a fost subiectul știrilor din întreaga lume.
Alt protest care altfel ar fi trecut poate nebăgat în seamă este cel al fermierilor belgieni, care, în loc să mărșăluiască purtând pancarte, au ales să ocupe străzile Bruxelles-ului cu utilaje agricole și să vină însoțiți de animalele lor, pe care le-au folosit ca arme benigne împotriva poliției. Pentru a-și manifesta dezacordul față de scăderea nepermisă a prețului laptelui, fermierii au stropit polițiștii cu lapte direct din uger, au zburătăcit găini și au bombardat cordoanele de ordine cu trombe de fân. O vacă, speriată de toată agitația, a scăpat din legături și a fugărit un reprezentant al ordinii publice, participând fără să vrea la cauza comună. Forțele de ordine au încasat-o în liniște, gândindu-se probabil că e încă bine câtă vreme nu le vine fermierilor ideea să facă, doamne ferește, proiectile din bălegar.
Ca să nu neglijăm cea mai nouă formă de protest, protestul online, voi cita exemplul utilizatorilor brazilieni de Internet, care și-au schimbat în masă pozele de profil, adăugându-le o mustață ca a șefului senatului José Sarney, într-o mișcare de revoltă față de nenumăratele scandaluri în care era implicat omul politic.
Eu, să fiu protestatar acum în România, aș pune măcar de-o scenetă cu baciul ungurean și cel moldovean, de-o haiducie, de-o sarma stricată, de-o manea pe versuri din discursurile politice, de-o manifestare masivă în care să behăim toți ca oile în loc de huța-huța asta cu Jos și Sus. Dar așa, aș merge să votez doar la un referendum care să mă întrebe dacă vreau sau nu să fie referendum.
Citiţi şi
Ceri mult, zise el. Valorez mult, răspunse ea.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
