La începuturile anilor ‘60, când s-au înregistrat primele manifestări coerente ale fenomenului denumit (și) „revoluţia erotică”, esteticienii l-au privit cu o superioară indiferenţă, clasându-l, cu destulă îngăduință, în categoria „subculturii”. Primele semne ale unei liberalizări a moravurilor (anglo-saxonii o numesc permissiveness, în traducere aproximativă toleranţă) s-au arătat în societăţile al căror cod etic avea ca bază preceptele riguroase ale unui protestantism fundamentalist. S-a spus, nu fără motiv, că acesta nu era altceva decât obişnuitul fenomen al „oalei-acoperite-care-îşi-aruncă-în-aer-capacul”. E adevărat că, în acel moment, cel puţin, competițiile de dans (Rock’n’Roll) nu erau semnalate; de pildă, în Franţa, unde liberalismul moravurilor avea o lungă tradiţie, aşa încât nu ar fi şocat, însă, pe nimeni. Ideea de-a realiza o peliculă – Ku’damm 56: Rebel With a Cause – care să reflecte acele modificări socio-familiale aparține lui Annette Hess, regia a fost semnată de Sven Bohse, distribuția a cuprins actori precum: Sonja Gerhardt, Claudia Michelsen, Maria Ehrich, Emilia Schüle, Heino Ferch, Uwe Ochsenknecht, Trystan Pütter, Sabin Tambrea, August Wittgenstein, iar filmările au avut loc atât în Berlinul deVest, cât și în cel de Est. Acest pariu retro-șic, realizat în maniera seriei TV, Mad Men, se dovedeşte nu numai o redare fidelă a anilor ‘50, ci şi o radiografie a relaţiilor interumane din acea perioadă.
Ku’damm 56: Rebel With a Cause face parte din serialele europene care sfidează concurența, înregistrând cote de audiență maxime. În acest mod, ZDF se plasează printre acei realizatori care știu să se adapteze actualității dominate de producțiile de peste Ocean. Chiar dacă atmosfera generală din această dramă în serial este gri, suflul pe care-l aduce este înnoitor, plin de optimism. Structurată în trei episoade, miniseria nemțească aduce în prim-plan scene din viața unei familii din Germania de după cel de-al doilea Război Mondial, când apele erau încă tulburi, iar convențiile făceau legea. Școala de dans „Galant” din Kurfürstendamm reprezintă, pentru orgolioasa proprietăreasă, un ultim „bastion al eleganței și-al bunelor maniere”. Caterina Schöllack este o femeie frumoasă, încă în putere, dornică să-și păstreze clientela fidelă, dar, mai ales, preocupată să-și găsească gineri de „condiție bună” pentru cele trei fiice: Monika, Eva și Helga. În Berlinul anilor ‘50, lupta pentru supraviețuire nu poate împiedica dorința de afirmare a unor tineri „ținuți din scurt”. Conflictul dintre generații se accentuează odată cu transformările socio-politice care au loc în acest cadru rigid. Cele trei surori fac tot posibilul pentru a se ridica la înălțimea așteptărilor mamei lor, cât și a convențiilor sociale înăbușitoare. Eforturile primelor două află oarece compensare, doar mezina, Monika, descoperă Rock’n’Roll-ul și curajul de a se revolta. Este prima care încearcă să își găsească propriul drum în viață. Universul retro din Ku’damm 56 este încărcat de energia muzicii şi de nostimele „campionate” de Rock’n’Roll (la început, ținute în zona underground).
Claudia Michelsen, mama fetelor, duce povara unui rol solicitant, iar actrița se achită cu brio de această dificilă sarcină. Mezina, interpretată de Sonja Gerhardt, care-și pierde, aici, aerul de star Disney, își reglează bine poziția, fiind cea mai îndrăzneață dintre surori. Maria Ehrich și Emilia Schüle vor portretiza fiicele respectuoase, docile și conformiste. „Rățușca cea urâtă” din familia Schöllack nu are nimic din statura unei femei de succes: este neîndemânatică (nu a reușit să devină absolventă a Școlii de Menaj Casnic), poartă ochelari, nu e grațioasă și pare chiar dolofană în comparație cu modelul epocii. La început, docilă și supusă, participă ca un martor tăcut la evenimentele din viața surorilor sale (cea mare se căsătorește cu un chipeș absolvent de Științe Juridice), iar cea mijlocie aspiră să devină soția unui medic de succes, profesorul Jürgen Fassbender, a cărui asistentă devotată este la spital, la secția de Psihiatrie. Doar relația tumultoasă cu tânărul Joachim Franck (interpretat de actorul născut la Târgu-Mureș, Sabin Tambrea), moștenitorul unui mare industriaș, o scoate din rutină și chiar îi produce șocuri emoționale.
Tolerată de surorile mai mari, cicălită non-stop de mamă și încurajată doar de asociatul acesteia, un fost ofițer nazist, Monika/Monekind trăiește în umbră, sufocată de presiunile de tot felul. Pline de sugestii sunt scenele în care Monika, ajunsă coordonatoare de dans pentru începători, primește lecții, de metodica predării dansului, de la Fritz Assmann. Această mică „Dorothy din Berlin” învață de la fostul ofițer cum trebuie să-și înăbușe inamicul: „Lupul cel mai puternic trebuie eliminat primul” – sugerându-i să elimine temporar, pe motive stupide („Nu te-ai spălat pe mâini și nu ai manichiura corectă”), cele mai decorative tinere din grupul de dansatori. Legătura pe care o va stabili, apoi, cu anarhistul Freddy – tânărul muzicant evreu care o va învăța Rock’n’Roll – o va scoate din rând și-i va da impulsul spre maturizare și spre dezvoltare. Monika a moștenit talentul mamei sale la dans, iar răzvrătirea ei devine motorul care pune în mișcare progresul. Parcursul eroinelor nu va fi unul liniar, așa cum nici istoria nu a lăsat nimănui timp pentru decizii bine-gândite.
Serialul german lansează o provocare spectatorilor, furnizând și altfel de informații, deși nu evită unele clișee, oferă, totuși, o nouă lumină despre o epocă prea ușor trecută cu vederea. Încurcăturile și întorsăturile din destinul familiei Schöllack se suprapun perfect cu cele ale Marii Istorii, cu schimbările sale radicale. Ku’Damm 56 nu își propune să fie un nou pastel care să descrie idilic familia tradițională din Germania anilor grei de după război, dimpotrivă, se-ncumetă să abordeze – fie și razant – subiecte precum: sexismul, homofobia, tratamentele îngrozitoare aplicate homosexualilor, persoanelor alienate mintal, traumele supraviețuitorilor din lagărele naziste. Ku’Damm 56 aliniază vina, minciuna și trădarea, nihilism și hedonism, le amestecă și obține un „Tutti Frutti” omogenizat, într-o discretă pledoarie pentru emanciparea femeii şi pentru eliberarea de sub clişeele misoginismului și-ale multor alte prejudecăți.
Operatorii surprind unghiurile favorabile caracterizării personajelor (de mare efect sunt scenele violului/Monika și Joachim sau accidentării lui Joachim) estetica anilor ‘50 este perfect reflectată în decoruri și costume – ecouri ale unor coduri pur masculine (erotizarea trupului prin pletora rochiilor, seducţia ca formă de acces într-un post, inegalitatea socială). Muzica va deveni chiar personaj, evoluția acestei arte influențând semnificativ soarta eroilor de pe ecrane. Modernizarea tehnicii a adus cu sine emanciparea femeilor și a scos la iveală şi o serie de clişee falocrate, de aceea miniseria germană Ku’Damm 56 stârnește mult interes.
Regia – Sven Bohse
Scenariul – Annette Hess
Sunetul – Ralf Herrmann
Costumele – Maria Schicker
Decoruri – Lars Lange
Imaginea – Michael Schreitel
Montajul – Ronny Mattas
Muzica – Maurus Ronner
Distribuția:
Claudia Michelsen – Caterina Schöllack
Sonja Gerhardt – Monika Schöllack
Maria Ehrich – Helga Schöllack/Căsătorită von Boost
Emilia Schüle – Eva Schöllack
Heino Ferch – Prof. Dr. Jürgen Fassbender
Uwe Ochsenknecht – Fritz Assmann
Sabin Tambrea – Joachim Franck
Trystan Pütter – Freddy Donath
August Wittgenstein – Wolfgang von Boost
Robert Schupp – Gerd Schöllack
Durata: 270 min.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Înduioșătoarea poveste a lui Diego
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
