Lansat în plină criză sanitară planetară, serialul Industry – creat de Mickey Down și Konrad Kay – aduce în prim-plan viața unui grup de tineri mânați să-și croiască o carieră în lumea dură a bancherilor din Londra, în mult-râvnita firmă Pierpoint & Co. La prima vedere, poți crede că e vorba despre versiunea „milenială” a serialului Mad Men, totuși nuanțele fac diferența. Așadar, mini-seria produsă de HBO & BBC redând atmosfera din interiorul lumii financiare actuale, încercând să fie destul de fidelă realității, căci scenariștii au încercat să-i confere o tonalitate proprie, reflectând și dimensiune umană profundă. Din start, putem miza pe faptul că cei doi scenarişti ai serialului au în comun cu regizoarea Lena Dunham o anumită capacitate de a descrie sensibilitatea trăsăturilor „generaţiei Z”, alcătuită din tineri ajunşi în prezent la vârsta adultă, codurile şi obiceiurile lor. Scrisă de doi foști bancheri, londonezii Mickey Down și Konrad Kay, seria din opt părți urmărește un grup de absolvenți în timp ce vizează primele locuri de muncă la o bancă de investiții fictivă, Pierpoint & Co.
Industry narează despre relațiile interumane; forța serialului rezidă în reunirea tuturor elementelor într-un «pachet» mai detaliat, în care relațiile – prietenoase, romantice și orientate spre muncă, trei categorii care se suprapun frecvent – sunt într-un continuu flux, în vreme ce tensiunea crește mereu. Seria ajunge să fie ba palpitantă, ba prea banală, alteori încurcată, reală sau de-a dreptul șocantă; o zi proastă la birou ar putea să echivaleze cu pierderea slujbei. Un punct forte al acestui serial ar putea să îl constituie faptul că nu încearcă să explice exact ce înseamnă toate acele numere de pe ecranele/monitoarele protagoniștilor săi, în timp ce arată, în continuare, dezastrul pe care îl pot provoca. Bunăoară, nu toate narațiunile despre lumea financiară trebuie să meargă după tiparele din The Woolf Of Wall Street, Billions, Black Monday. În Industry, acțiunea are loc la Pierpoint & Co., o bancă de investiții din Londra, unde doar jumătate dintre noii recruți vor continua să primească locuri de muncă permanente. Chiar de la discursul introductiv, prezentat de Eric (Ken Leung), directorul general al băncii, bobocii află că e nevoie de efort și de atenție, fiindcă ratarea se află în imediata apropiere. În privinţa asemănării cu The Wolf of Wall Street, deşi situaţiile prezentate în serialul Industry sunt puţin exagerate în raport cu ceea ce se vede în adevăratele săli de bursă din zilele noastre, jargonul şi fundalul în care se desfăşoară acţiunea sunt destul de credibile din perspectiva industriei financiare. La Pierpoint & Co., nu trebuie să fii absolvent de Oxford, nici alb, nici bogat, diferențele se stabilesc altfel. Diferitele privilegii acordate fiecăruia dintre personajele centrale sunt conturate subtil, pe măsură ce seria continuă și își desfășoară activitatea către momentul în care jumătate dintre ele vor fi scoase din programul de „probă”/ testare.
Deci, hai să cunoaștem noua „clasă” de absolvenți. Harper Stern (Myha’la Herrold) este o tânără mulatră, extrem de tenace, care sosește dintr-o universitate semiobscură din New York pentru a se alătura echipei de absolvenți reuniți la faimoasa instituție bancară de elită din Londra. Isteață și dornică să impresioneze, Harper îi atrage rapid atenția lui Eric, iar cei doi formează o relație ‘mentor- învățăcel’ susținută de mister. Eric pare a fi șeful dur, dar corect, dar comentariile acide și desele întâlniri devin o aluzie la o realitate mai complicată. Povestea din spatele lui Harper este, de asemenea, plină de secrete (incluzând aici CV-ul ei sau familia, rareori menționată). Apoi, Yasmin (Marisa Abela) provine dintr-o familie înstărită și trăiește încă cu exigenta ei mamă, iar înclinația ei pentru comportamentul rebel depășește cu mult limitele poveștii sale derulate între pereții locuinței sale cu multe camere (din Notting Hill). În ciuda faptului că se află într-o relație cu un „jurnalist”, dependent financiar, Yasmin nu se poate opri din a flirta și cu Robert (Harry Lawtey), un coleg de serviciu care ajunge întotdeauna la sală în același timp cu ea. (Se întâmplă asta pentru că lucrează în aceleași ore și, prin urmare, au același timp liber? Oare sala lor de sport este cu adevărat doar o cameră mică ce forțează pe oricine prins în interior să se uite la colegii „de exercițiu”? Nicio idee, dar urmăriți tânărul tonificat cum transpiră cu spor.)
Robert provine din clasa muncitoare, deci poate că vor apărea câteva diferențieri de clasă dacă el și Yasmin vor trece vreodată dincolo de pofta de a alerga pe benzile din sală. Deocamdată, asta este cam tot ce există între aceste două personaje. Colegul de cameră al lui Robert, Gus (David Jonsson) e absolvent al prestigioasei universități Oxford. Acesta impresionaeză, în timpul interviului său pentru angajare, făcând distincția între Iisus Hristos și Margaret Thatcher.
Robert (Harry Lawtey) este capabil să riște o noapte petrecută cu ketamină, vărsături înaintea unei întâlniri, împiedicându-se ca un deputat conservator din anii ‘90 într-un fel în care simți că Harper cu siguranță nu s-ar putea afla, totuși nici el nu este deplin integrat în această lume. Aici, e loc pentru hedonism, dar și pentru agresiune. Identitățile tinerilor se clădesc în jurul muncii, adeseori epuizante. Deși ar putea arăta deschisă, lumea din Industry e un loc claustrofob, la fel și apartamentele, barurile și Uber-urile în care personalul stă după muncă. Este o lume măsurată printr-o singură valoare: «Dacă faci bani pentru firmă, nimic altceva din comportamentul tău nu contează. Dacă nu, nimic nu te va salva ».
Majoritatea personajelor dezvăluie capacitatea de a surprinde, iar dialogul bancar sună plauzibil pentru urechea non-expertă fără a aluneca în neînțelegere. Fără îndoială, băncile adevărate sunt mai anoste decât aceasta, dar hainele, convențiile și disprețul au izul verosimilității. O mențiune specială pentru coloana sonoră infuzată de tehnologie, care conferă energie nervoasă și ajută la construirea atmosferei de „oală sub presiune”. Pierpoint & Co. este o pânză de păianjen a dinamicii puterii și a regulilor nescrise, pe care absolvenții (și privitorul) încearcă cu disperare să le descifreze, întotdeauna cu doi pași în urmă. Compania se află în prăpastia schimbării, blocată între lumea veche și lumea nouă, unde un absolvent precum Harper (femeie tânără, de culoare, fără conexiuni familiale sau background educațional) poate influența un client în câteva săptămâni de la aderare. Rasa, sexul și clasa sunt toate problemele pe care scenariștii le abordează fără multe artificii. În Industry, nu există jumătăţi de măsură în privinţa exceselor prezentate pe micul ecran, de la droguri la sex şi trecând prin consumul de alcool, însă noua producţie reuşeşte să nu reia vechile clişee folosite în cinematografie pentru a descrie „dezmăţul”/ excesele din industria financiară. Băncilor de investiții le place să se numească meritocrații: «Fii cel mai bun și câștigă-ți locul !». Industry stimulează în mod util această idee, explorând cât de mult se aplică și cât nu se aplică. Este o portretizare naturalistă a locului de muncă modern, competitiv, cu o textură convingătoare, care aliniază personaje atrăgătoare ce narează despre teme atemporale – tinerețe, ambiție, sex, relații și statut.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Producător: Lee Thomas
Scenariul: Mickey Down & Konrad Kay
Regia: Lena Dunham (ep. 1), Tinge Krishnan, Ed Lilly
Imaginea: Daniel Stafford-Clark & Milos Moore
Muzica: Nathan Micay
Distribuția:
Myha’la Herrold – Harper Stern
Marisa Abela – Yasmin Kara-Hanani
Harry Lawtey – Robert Spearing
David Jonsson – Gus Sackey
Nabhaan Rizwan – Hari Dhar
Freya Mavor – Daria Greenock
Will Tudor – Theo Tuck
Conor MacNeill – Kenny Kilbane
Ken Leung – Eric Tao
Durata unui episod: 49–52 min
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Țara în care nu te poți compromite
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
