În psihologie, înseamnă transformarea unei situații, a unei stări de lucruri neplăcute, într-o situație pozitivă. Uneori, chiar din cauza stării negative, se întâmplă evenimentul fericit care, în cazul optim, schimbă (în bine, evident) cursul vieții. Câte un pic din karma, din competență, din destin, din talent, din întâmplare și/sau noroc, din fiecare câte un pic.
Este un fenomen care (dacă lărgim aria definiției dincolo de psihologie), fără să aibă legătură cu vreo nefericire, intervine totuși în drumul nostru, într-un mod cu totul neașteptat, o surpriză plăcută, în timp ce noi lucrăm cu asiduitate la cu totul altceva, cu sau fără legătură directă. Mai degrabă cu. Amintesc doar descoperirea absolut întâmplătoare a plicului pentru ceai sau a ștrampilor de naylon. Cred că și a fermoarului, și siliconului. Accidentul descoperirii fericite ne schimbă viețile în bine, mă refer aici expres la accidentul descoperirii întâmplătoare a iubirii.
eram un munte de nisipuri ce își mută cu sârg destinul de nicăieri înspre limanuri să-i vindece din mers suspinul.
Nu luați de bună definiția Dex-ului cum că ar fi vorba de fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor științifice întâmplătoare. Este mult mai mult. Și poate fi totul. Deunăzi, lucrând eu cu o asiduitate demnă poate de o cauza mai bună, la (pe)trecera timpului cu un câștig maxim la o investiție minima, descopăr în mareea de gânduri înălțătoare și experiențe pilda revelatoare, doi ochi șăgalnici care mă fixau cu nestatornicie, întrebându-mă și dând concomitent răspunsul (pozitiv, firește) la întrebările mele nepuse.
Și uite-așa, dintr-un moment într-altul, trecui din starea amintită în aceea a bucuriei de a descoperi ceea ce credeam că nu (mai) există, pentru mine, bineînțeles. Să descoperi o muză în carne, oase, zâmbete și întrebări răspunse plutind sigură pe ea însăși într-un univers de aer rarefiat, armonios construit în culorile naturii sfârșitului de vară, nu este de colea. De fapt, eu cred că se circumscrie perfect termenului de serendipitate. Poate că este chiar una din esențele lui.
acum, odată-atins de muză încet-încet mă dezmorțesc probabil nu mai am vreo scuză și voi începe să…trăiesc.Pe bec?
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
„Pe atunci eram săraci, dar fericiți”
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
