Familia disfuncțională și criza exsitențială – sună cunoscut ? Desigur, pentru anul cinematografic 2019, astfel de teme au devenit ‘terenul de joacă’ al multor cineaști (și nu doar al lor). Preluând de la maestrul (popularul Woody Allen ) comediilor neyyorkeze o asemenea tematică, Noah Baumbach realizează un portret profund și sensibil al unei căsnicii care se destramă, dar rămâne unită, în Marriage Story. Noah Baumbach provine dintr-o familie în care părinții au divorțat, iar la vârsta maturității, el însuși va deveni un tată care-a divorțat. Ruptura familială îl va urmări și în parcursul profesional, realizând două pelicule ce se ocupă de asemenea tematică (The Squid and the Whale, Mistress America).
“Marriage Story”, regizat de Noah Baumbach, a primit cele mai multe nominalizări, 6, fiind urmat de „The Irishman” al lui Martin Scorsese şi de „Once Upon a Time… in Hollywood” al lui Quentin Tarantino, cu câte 5. Cât priveşte producţiile de televiziune, cele mai multe selecţii, 4, au fost primite de „Chernobyl”, „Unbelievable” şi „The Crown”.
Cea mai bună actriţă în rol secundar într-un film
Kathy Bates, „Richard Jewell”
Annette Bening, „The Report”
Laura Dern, „Marriage Story” – câştigătoare
Jennifer Lopez, „Hustlers”
Margot Robbie, „Bombshell”
Citiți și Câștigătorii Globurilor de Aur 2020
În Marriage Story, regizorul a fost inspirat de propria separare de actrița Jennifer Jason Leigh. Dulcea ironie din titlu sugerează propriul «amor decompensat» și purcede la (auto)analiză incisivă. Marriage Story debutează într-o tonalitate lejeră, cu o dinamică a dilogurilor purtate de Charlie (Adam Driver) și soția sa, Nicole (Scarlett Johansson); fiecare făcând lista cu ceea ce îndrăgește la celălalt. Cu un ritm sacadat, ezitant, cu întoarceri în timp, cu multe călătorii, cineastul analizează, cu meticulozitate, pe parcursul a 137 de minute, viața de familie a unor tineri cu profesiuni artistice. Distribuția acestui veritabil «Kramer contra Kramer douămiist » beneficiază de interpretarea sensibilă a senzualei Scarlett Johansson și de participarea charismaticului lungan Adam Driver, secondați de fascinanta Laura Dern, (câștigătoarea unui Glob de Aur 2020 pentru cea mai bună actriță în rol secundar) sfătosul Alan Alda și de simpaticul Ray Liotta.
Filmul se transformă într-un veritabil studiu al sentimentelor contradictorii, așa cum se prezintă ele și în viața reală a oricărui cuplu încercat de problemele unei actualități trepidante. Mutual, cei doi tineri își reproșează, reciproc, faptul de a fi un “jucător slab”. După un generic sobru, ne sunt prezentate personajele centrale: Nicole și Charlie. Subiective sau nu, privirile aruncate asupra celor doi tineri lasă la vedere gesturile obișbuite din viața cotidiană (cu detalii adesea caracterizante: ceaiul care fierbe, dar nu mai e băut, comanda de pizza, care e mereu înfulecată în grabă).
Regia e vioaie, iar replicile curg șuvoi printre gesturile excelent surprinse (Operator: Robbie Ryan, care a lucrat și pentru The Favourite); așa încât extraordinarul devine obișnuit, iar cotidianul glisează într-un flux ce ține și de reverie și de poezie. Bucuria îndrăgostirii arată diferitele fațete, adesea având aspectul unui veritabil «trompe l’œil», îndeosebi când regăsim cuplul la consilierul marital sau la avocat. Mereu, proximitatea și complicitatea analizate au condus la un echilibru fragil, între lejeritatea subtilă și tandra gravitate.
În munca sa, Baumbach folosește distanțarea (fie prin montaj, fie chiar în același cadru). Se prefigurează îndepărtarea, mai întâi geografică: plecarea lui Nicole din New York spre Los Angeles, apoi este anunțat divorțul. Talentații artiști au un copil: Henry. Micuțul devine, în egală măsură, legătura dintre cei doi, dar și ‘bariera’ care-i separă. Cineastul menține pluralitatea tonurilor și încearcă să îi ofere fiecăruia dintre personaje dreptul la un punct de vedere. Justețea opțiunii sale se regăsește în bogăția de nuanțe: de la cruzimea verbală, când replicile șuieră printre pereții elegantei vile, dar și tandrețea mărturiilor din jurnalul lui Nicole.
După ce au semnat actele de divorț, cei doi par să nu mai existe în același plan. Conflictul schimbă și ruta geografică, așa că Nicole va trăi, alături de Henry, sub cerul degajat din Los Angeles, câtă vreme Charlie va rămâne în spațiul sumbru din New York. Mereu lansa fraze toride («We’re a New York family / Suntem o familie de neyworkezi », «Fuck the space !/ La naiba cu spațiul!» – către cei care încercau să îl convingă să ajungă în California.
Grav, dar și lejer, sensibil, dar și plin de cruzime, Marriage Story e un caleidoscop al sentimentelor contrarii, de o bulversantă veridicitate. Așa se face că, printr-un simplu travelling, putem surprinde sensibilitatea lui Nicole într-o discuție rece, aproape mecanică, fără sentimentalisme, în care fiecare încearcă să își ascundă adevăratele gânduri: eroina se îndreaptă către singurătatea mută, în lacrimi. Orice detaliu poate modifica percepția asupra unei simple secvențe din acest film.
Deși tușele sunt bine trasate, Marriage Story evocă complexitatea raporturilor amoroase. Lui Nicole i se dă dreptate (părăsise trupa de teatru independent a soțului ei pentru a turna un episod-pilot dintr-un serial televizat, la Hollywood), eroina – întrupată cu sensibilitate de Scarlett Johansson (aici, departe de ținutele glamour–sexy) – își dorește independența, libertatea, vrea să se simtă utilă în relație, importantă, să facă lucruri și pentru ea, să nu se simtă dată la o parte, să aibă dreptul la alegeri personale. Charlie are un stil ușor autoritar, un stil mascat prin atenția excesivă arătată, prin bunătatea lui și modul în care tratează unele situații mai dificile. Statutul social îl face să simtă un fel de superioritate față de soția lui, Nicole. La ambii eroi, regăsim nuanțe de ură, dar și de tandrețe, de gelozie, dar și acceptare în urma unei căsătorii eșuate. Realizatorul se îngrijește, în permanență, să capteze și să ofere indicibile senzații, parcă dintr-o nevoie de a prezerva frumusețea unu trecut comun frumos al celor doi tineri. Un rol important în diluarea melancoliei le revine avocaților celor două părți (Laura Dern dă măsura unui temperament comic cu mare potențial, câștigând în fața lui Ray Liotta). Cu toate acestea, durerea e palpabilă și chiar e dovedită/susținută pe ecran.
Deși pornește de la o poveste personală (nota autobiografică a regizorului), Marriage Story devine ambițioasa “autopsie” artistică a unor sentimente profunde. Emoționantă, povestea de pe ecran face să persiste senzația dulce-amăruie a unui amor revolut.
***
Regia: Noah Baumbach
Scenariul : Noah Baumbach
Imaginea : Robbie Ryan
Decorurile: Lizzie Boyle, Nicki Ritchie, Adam Willis
Costumele : Mark Bridges
Sunetul : Avi Laniado
Montajul : Jennifer Lame
Muzica : Randy Newman
Distribuția :
Adam Driver – Charlie
Scarlett Johansson – Nicole
Laura Dern – Nora Fanshaw
Alan Alda – Bert Splitz
Ray Liotta – Jay
Durata: 2h17
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
