La 50 de ani, David se considera un om fericit. Avea o soție frumoasă și iubitoare, trei copii de care era foarte mândru, toți studenți eminenți în străinătate, iar afacerea pe care o deținea împreună cu Rita, vechea lui prietenă și confidență, prospera.
La aceeași vârstă, Rita nu se considera din cale afară de fericită, dar în linii mari era mulțumită cu business-ul, călătoriile și cărțile ei, cu prietenia lui David și afecțiunea pisicilor ei. Se împăcase de ceva vreme cu ideea că nu va avea niciodată o familie a ei și încetase să-l mai aștepte pe Prince Charming încă din ziua în care David a anunțat-o că se căsătorește cu Ange.
Cât despre Ange, “Monange”, cum îi spuneau David și copiii, nimeni nu putea să spună cât de fericită se considera la cei 55 de ani ai ei. Și-a păstrat, de-a lungul anilor, stilul și accentul șic de franțuzoaică sadea, dar și atitudinea rezervată cu care a aterizat pe insulă în urmă cu 25 de ani.
În curând, David și Ange urmau să sărbătorească 25 de ani de căsnicie și, așa cum e tradiția cam peste tot în lume, aveau să-și reînnoiască jurămintele de dragoste, sprijin și fidelitate.
“Dar cu fidelitatea cum stai?” îl tachină Rita pe David, în timp ce-l ajuta să găsească inelul potrivit pentru Ange. Avea ea, Rita, teoria ei, cum că bărbații care au fost prea cuminți în tinerețe o iau razna pe la 50 de ani, iar David fusese, după cum văzuse cu ochii ei, anormal de cuminte toată tinerețea lui.
Spre surprinderea ei, David nu a răspuns cu altă glumă, ci a devenit grav, gânditor. Apoi, pe neașteptate, mărturisirea: “Am avut o singură aventură, acum un an, cu Eva, da, cu ea, fostă noastră avocată. Am pus capăt relației la nici o luna, nu fără păreri de rău, dar tu mă știi, urăsc să mint și, mai ales, urăsc să o mint pe Ange. I-am spus totul soției mele, cu lux de amănunte, chiar. Acum ai să mă întrebi ce reacție a avut Ange. Ei bine, nicio reacție. A ascultat liniștită, după care a schimbat subiectul cu unul mai digerabil. Femeia asta e un înger …”
Înainte că Rita să spună ceva, David a și schimbat subiectul (mda, învățase ceva de la franțuzoaica lui): “Crezi că rubinul asta i-ar plăcea?” si îi arată un inel de toată frumusețea.
Nunta de argint s-a derulat conform programului, Ange strălucea, la fel si rubinul de pe degetul ei fin, jurămintele au fost reînnoite, a curs șampania, au fost ținute toasturi pline de umor, s-a cântat, s-a dansat.
Și a doua zi, dezastrul: Ange avea să moară într-un tragic accident de mașină cauzat de un tânăr drogat.
Luni întregi, David nu a ieșit din casă. Rita știa că vrea să-și trăiască doliul și tristețea departe de ochii lumii și nu l-a deranjat decât cu scurte telefoane. Știa că atunci când va avea nevoie de ajutorul ei, David o va chema.
Și într-o zi a sunat-o. Voia să doneze lucrurile soției lui și avea nevoie de ajutor la împachetat. Rita s-a dus, desigur, dar cu inima îndoită. Avea, nu știa nici ea de ce, senzația că intră cu picioarele în viața lui Ange, chiar dacă acum expresia suna ironic.
O senzație care creștea în intensitate pe măsură ce lucrurile lui Ange – rochii elegante, fuste vaporoase, bluze de mătase, jeanși vechi și tricouri de bumbac, pantofi delicați, papuci de plajă și bocanci, pulovere împletite și căciulițe de lână, poșete prețioase și sacoșe colorate părăseau, una câte una, dulapurile, zăboveau o vreme în mâinile lui David, apoi dispăreau în cutiile enorme de carton.
O senzație care a atins apogeul în momentul în care David a deschis cu mâine tremurânde o cutie de abanos, ascunsă printre lucrurile soției sale.
În cutie erau câteva fotografii, câteva scrisori și un telefon mobil. În fotografii, Ange, zâmbind când melancolic, când ștrengărește, când radiind de fericire, lângă un bărbat pe care nici David, nici Rita, nu l-au întâlnit vreodată. Scrisorile începeau pasional cu “Mon ange, mon amour”, atât a putut să vadă Rita din ele, dar putea să-și imagineze restul. Iar telefonul nu putea să ascundă decât povestea ultimilor ani din viața soției lui David.
Rita nu a înțeles niciodată ce s-a întâmplat in mintea lui David în ziua aceea. Știindu-l puternic și echilibrat, se gândea că va veni momentul în care se va întoarce la viața lui obișnuită, cu muncă, sport, prieteni. Ba chiar îndrăznea să se gândească că, în sfârșit, va începe să vadă în ea nu doar prietena de o viață, ci și femeia în stare să-l iubească până la sfârșitul zilelor.
Numai că în scurt timp, David și-a lichidat afacerea, și-a vândut proprietățile și a plecat din oraș. Nimeni nu știe unde a plecat. Pe Rita nu a mai căutat -o niciodată.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Țara în care nu te poți compromite
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
