Când mă gândesc la femeia de 30 de ani, îmi reprezint o femeie jovială, cu experiență, cu un mod conturat de a fi, cu un erotism antrenat și cu nevoia solemnă de a-i fi validate principiile de viață. Inocența dulce a tinereții, specifică fetelor de 20 ani, nu se oțetește deloc, ci capătă anumite asprimi traduse în viața de fiecare zi prin scepticism bine dozat și siguranță de sine, uneori, în supradoză. La 30 de ani, fetele devin femei, confirmându-și senzualitatea prin atenţia pe care o pot capta de la bărbaţi, nu de la băieți. Orizontul valoric al femeilor de 30 de ani dospește încă, dar nu mai e schimbător ca la 20 de ani.
Privind înapoi, nu înțeleg de ce ne temem de vârsta al cărei prefix începe cu 3, când, în fond, ar trebui să așteptăm cu nerăbdare să ne întâlnim cu noi înșine sub auspiciile celor mai frumoase experiențe de viață: interioritate asumată, erotism matur, un grad ridicat de independență financiară şi o viziune mai limpede asupra opțiunilor prioritare de viaţă. Femeia de 30 de ani descoperă în propriul vocabular cuvinte pe care le știe folosi fără teamă: „nu vreau”, „pot”, „fă-mă să înțeleg că merită timpul meu” etc.
O femeie se descoperă pe sine atunci când întrebarea „ce ai văzut tu la mine, ca femeie?” este înlocuită de întrebarea „ce pot găsi eu la tine, ca bărbat?” Accentul valoric începe abia la 30 de ani să facă deplasarea spre viața interioară. Conştiința valorii de sine nu mai este de acum o noțiune vidă, ci o noțiune cu nucleu semantic conturat, cu gen proxim și diferență specifică.
De câțiva ani încoace, iar acum în întregime, am ajuns să înțeleg că femeia este ca o curgere de apă, uneori mai molcomă, alteori mai zglobie, dar întotdeauna vitală! Ea, femeia, are cea mai nobilă misiune din univers, aceea de a multiplica viața, născând, şi de a o înfrumuseța, iubind. Ce misiune mai nobilă și mai delicată, în același timp, poţi avea?
Desigur, femeia este, în general, o ființă caldă și catifelată, însă atunci când are simțăminte materne, când iubeşte și se dăruieşte pe sine, devine o făptură sublimă.
Știți, vă spun un secret, păstrați-l bine, păziți-l cu grijă, mai târziu poate fi cheia cu care noi, bărbaţii, putem deschide mai uşor sufletul misterios al eternului feminin: femeia păstrează întotdeauna într-un colț al inimii ei nostalgia și farmecul tinereții. Indiferent de cât de puternice ajung să fie, în carieră ori în viața propriu-zisă, când sunt iubite, femeile devin copilăroase, alintate și gata să se joace în cel mai frivol mod cu putinţă. Ți-a inspirat vreodată emoție juvenilă, ai ațipit vreodată la pieptul ei, ai ascultat-o, șoptind, cât de frumos se poate povesti pe sine o femeie? Dacă ai avut parte de așa ceva ca bărbat, e ca şi cum ai fi fost înnobilat cu un Oscar!
Femeia, când atinge vârsta de 30 de ani, înțelege un lucru esențial pentru viața ei emoţională: există o moarte la fel de tragică ca moartea însăși şi anume moartea afecțiunii, moartea prematură a unei inimi care nu mai este iubită și uită, la rândul ei, din lipsă de afecțiune, să iubească! Faptul de a nu-i cumpăra bijuterii ori alte accesorii poate fi iertat cu ușurință, însă a nu-i acorda atenție este aproape fatal. Norocul nostru că atenția se poate traduce prin gesturi atât de simple și gratuite: „ai mâncat ceva azi la prânz?” ori întrebarea care sensibilizează cu certitudine: „mai poţi?”
Farmecul unei femei mature nu stă nici în semeţia ei de tip victorian și, cu atât mai puțin, în modestia ei. Farmecul ei stă exact la mijloc, între cele două extreme: în conştiința propriei valori și în controlul calculat al propriilor defecte. În privința asta, abia de la 30 de ani femeia deprinde asemenea dexterităţi pe care, apoi, le desăvârşeşte la 40 de ani.
Femeia de 30 de ani a lui Balzac, ori principesa de Clèves din Madame de Lafayette, este înfățişată ca o femeie aflată în căutarea propriei identităţi emoționale, instabilă, cedând ușor în faţa gesturilor de curtoazie ale unui bărbat. Poate fi și așa, însă în contextul zilelor noastre femeile, majoritatea, au deja o personalitate conturată, cu trăsături cristalizate și independență, spuneam, financiară.
Nu mă îndoiesc că vârsta de 30 poate induce și o criză existenţială: femeia, mai mult ca oricând, nu se mulțumeşte cu iubiri de-o vară, cu joburi de vacanță, cu complimente adolescentine. Ea caută stabilitate, caută împlinirea vocației materne, cere şi oferă afecțiune. Neavând parte de ele, pendulează, uneori, între incertitudine și disperare.
În traiectoria vitală a unei femei, cifra 30 aduce cele mai profunde schimbări și exterioare, și interioare: un machiaj mai sofisticat, mai atent, o ținută mai elegantă, un timp cu priorităţi conturate, nevoia unui erotism împlinit, iar în planul vieții interioare are loc cel mai spectaculos salt, acela al femeii care începe să își caute echilibrul și împlinirea, independent de statutul de soţie, mamă sau fiică.
Fiecare vârstă își are dimensiunea ei magică, partea ei de solaritate, nimbul ei strălucitor senin și cald. Giuvaierele frumuseții sufleteşti nu dispar la nicio vârstă, dimpotrivă, apar minunat când virtuţile noastre fizice intră într-o lentă și treptată dizolvare. Când te ai pe tine însuţi, când ai sentimentul căldurii propriei inimi, când ai suficiente rezerve de uimire, pasiune și răbdare, cauți cu sinceră și statornică prețuire să întâlneşti oameni asemenea ție. Dacă i-ai găsit, e minunat, dacă nu, îi vei găsi, cu siguranță, la un moment dat!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
