„Laurel a ridicat cartea pe care i-o dăduse Rose și a spus pe un ton mult mai șovăitor decât ar fi vrut:
– Ce ciudat e să vezi ceva de-al ei de dinainte, nu-i așa?
– Dinainte de ce?
– Dinainte de noi, de locul ăsta. Dinainte de a fi mama noastră. Închipuie-ți, atunci când a primit cartea asta, când a făcut fotografia aia cu Vivien, nu avea nici cea mai mică idee că noi eram undeva, așteptând să căpătăm o existență.
– Nu-i de mirare cât de fericită arăta în fotografia aia!
– Te gândești vreodată la ea, Rose? a întrebat Laurel, fără să râdă.
– La mama? Sigur că da!
– Nu la mama. La tânăra aceea, vreau să zic, pe vremea aia era cu totul altcineva, cu o viață despre care noi nu știm nimic. Te gândești vreodată la ea, la ce voia, la ce simțea, a urmat Laurel, aruncându-i o privire sorei sale, la secretele pe care le-o fi avut?”
Orice adolescentă ar fi gata să jure că mama ei nu a fost niciodată o tânără fată, că nu are cum să înțeleagă prin ce trece, ce simte, ce visează, ce vrea și, mai ales, ce nu vrea să facă. Mamele sunt ființe care își petrec viața învățându-ne cum să ne purtăm, ce e bine și ce e rău, ce se cuvine și ce nu… Reguli, reguli, reguli… mamele sunt gardienii regulilor și ai bunei purtări. E imposibil ca mamele să fi fost vreodată ființe care să nu respecte regulile, care să greșească, care să vrea să încalce interdicțiile, care să nu asculte sfaturile celor mari.
Din punctul de vedere al tinerelor fiice, e ca și cum ceva complet inexplicabil s-ar fi petrecut la trecerea de la femeie la mamă, un fel de amnezie totală care nu-ți mai permite să-ți amintești că ai fost odată tânără, că ai iubit, că ai visat, că ți-ai dorit o altă viață, că ai vrut să fii… excepțională.
Dar mamele nu uită, mamele pur și simplu își păstrează foarte bine secretele. Secrete mai mici sau mai mari, secrete rușinoase sau amuzante, secrete întunecate sau nevinovate, fiecare are cufărul ei cu secrete pe care și-l păzește cu strășnicie.
Acțiunea din Păzitoarea tainei, ultimul roman al lui Kate Morton gravitează tocmai în jurul acestor secrete care, la un moment dat, par a dobândi o viață proprie, scapând vigilenței păzitorilor. O fotografie necunoscută a mamei sale din tinerețe o face pe Laurel Nicolson, o celebră actriță britanică, să pornească într-o odisee personală în încercarea de a lămuri misterul care a gravitat mereu în jurul acesteia. O saga de familie bine scrisă și documentată, romanul se construiește pe mai multe planuri, în Londra de dinaintea și din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anii ’60 într-o căsuță idilică dintr-o zonă rurală, și în prezent (2011), pe de o parte în aceeași căsuță idilică, acum îmbătrânită, la fel ca și locatarii ei, și, pe de altă parte, în Londra contemporană.
Încercarea de a găsi informații despre tânăra care i-a fost mamă devine pentru Laurel, evident, o căutare a propriei identități. Deși avusese o copilărie idilică, o familie numeroasă și unită, doi părinți iubitori a căror căsnicie ar putea fi considerată de oricine un model ideal, un episod misterios din adolescența ei, a cărui explicație nu căutase s-o afle niciodată, îi întunecă amintirile despre propria familie. Fotografia găsită întâmplător și conștiința că viața mamei sale se apropie de sfârșit, iar timpul întrebărilor se micșorează, o determină să facă o ultimă încercare de-a lămuri misterul acelui episod care o îndepărtase de mama sa și, totodată, să afle cine a fost tânăra femeie din fotografie înainte de a-i deveni mamă.
Pe tot parcursul cărții suspansul este, evident, la cote înalte, răsturnările de situație sunt spectaculoase, cel puțin ultimele 20 de pagini schimbă complet viziunea asupra evenimentelor și personajelor, însă căutarea lui Laurel nu rămâne în van. Tânăra din fotografie o ajută să-și cunoască mama și să înțeleagă, în cele din urmă, că secretele mamelor au un singur scop: să-i protejeze pe cei pe care-i iubesc, indiferent de consecințe.
Păzitoarea tainei, de Kate Morton, Ed. Humanitas Fiction, 2014, trad. Sînziana Dragoș, colecția „Raftul Denisei”
Pe Laura o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
